La bolnal cu suferinta pulmonara cronica, o problema majora o constituie riscul complicatiilor pulmonare post-operatorii.In patogeneza complicatiilor post-operatorii intervin: durerea, medicatia antialgica, anestezicele,
insuficienta renala" class="alin2">edemul pulmonar prin incarcarea cu fluide, disten-sia abdominala,
pneumonia de aspiratie.
Complicatiile post-operatorii cele mai frecvente sunt atelectazia si infectiile.
Combaterea factorilor enumerati mai sus a scazut foarte mult rata acestor complicatii (3, 4, 18).
Combaterea durerii amelioreaza ventilatia pulmonara si diminueaza staza secretorie. Analgeticele opiacee trebuie corect indicate si dozate, pentru ca supradozarea lor la bolnavii cu bronhopneumopatie cronica poate crea, prin depresiune centrala aparitia insuficientei respiratorii. in plus pot genera
pareza intestinala, cala sau greata. in afara de analgezie, alte masuri de terapie absolut obligatorii in post-operator la bolnal cu tara respiratorie sunt:
- oxigenoterapia pe sonda endonazala sau pe masca, dar numai cu oxigen umidificat;
- terapia cu aerosoli fluidifianti si substante mu-colitice pentru mobilizarea si evacuarea secretiilor;
-
gimnastica respiratorie si
tuse dirijata pentru mentinerea unei ventilatii alveolare adecvate;
- evitarea supraincarcarii cu fluide care favorizeaza congestia pulmonara, edemul interstitial si implicit insuficienta respiratorie;
- aspiratia prin bronhofibroscopie a arborelui respirator accesibil si spalarea cu ser fiziologic a cailor respiratorii;
- combaterea febrei si a infectiei, care maresc considerabil nevoile meolice si epuizeaza rezervele respiratorii la bolnavii cu suferinta pulmonara. Trebuie subliniat ca mai ales
infectiile cu sediu peritoneal restrang dramatic functia ventila-torie marind riscul de insuficienta respiratorie;
- combaterea meteorismului abdominal care prin ascensionarea diafragmului reduce volumul pulmonar;
- mentinerea unei volemii si tensiuni arteriale constante, stiut fiind ca
hipovolemia si hipoten-siunea maresc riscul de insuficienta respiratorie prin cresterea ventilatiei spatiului mort si scaderea debitului cardiac;
- tratameTit cu antiagregante (Dextran, aspirina, Dipiridamol) pentru prevenirea aparitiei emboliei pulmonare.
- calmarea varsaturilor si supravegherea bolnavilor care varsa mai ales in perioada post-aneste-zica cand sunt inconstienti si pot aspira continut gastric in caile respiratorii.
Prin aplicarea acestor masuri, riscul complicatiilor post-operatorii la bolnal cu tara respiratorie poate fi sensibil diminuat (6, 16).
