inca din timpul operatiei se poate instala o stare de hipotermie datorita pierderilor de caldura, amploarea ei depinzand si de temperatura mediului ambiant si de regiunea pe care se opereaza. De exemplu, pierderi mari de caldura se produc in marile laparotomii, mai ales atunci cand viscerele exteriorizate in afara abdomenului (intestin, epi-ploon) nu sunt protejate cu campuri moi inmuiate in ser fiziologic cald. Pentru prenirea hipotermiei este necesara monitorizarea temperaturii in timpul operatiilor ample si de durata, administrarea de perfuzii calde si lavajul cavitatii peritoneale cu ser fiziologic cald. Daca la sfarsitul interntiei bolnavul
se afla in stare de hipotermie, organismul va raspunde prompt prin aparitia unui frison (uneori de intensitate foarte mare), o crestere a meolismului, si o centralizare hemodinamica, fenomene care, daca nu sunt combatute prompt, pot fi urmate de complicatii dintre cele mai dirse, atat locale cat si generale. Combaterea frisonului se face prin administrarea de Clorpromazina si opiacee (16). Ca adjuvante se mai pot folosi: lavaj gastric cu ser fiziologic cald, perne electrice si sticle cu apa calda, dar cu foarte mare atentie pentru ca se pot produce arsuri.
Hipertermia de cauza exogena se intalneste rar, in conditiile in care salile de operatie sunt dotate cu instalatii de climatizare iar lampile scialitice sunt prevazute cu lumina rece. in ceea ce priste hipertermia de cauza endogena sau
febra post-operatorie imediata, se intalneste aproape constant in evolutia bolnavului (1, 11). Ea este asa-zisa febra post-operatorie de etiologie neprecizata, este moderata ca valoare si se combate cu analgetice-antipiretice, entual impachetari reci sau pungi cu gheata in regiunea axilara sau inghinala (16). Daca febra se prelungeste peste ziua a treia post-ope-rator si valoarea ei creste, trebuie sa ne gandim la aparitia unei complicatii de tip supurativ la nil local sau la distanta (peritoneal, pulmonar, abces fesier,
flebita de cateter etc.) (1, 11).