Ca si celelalte vietati, tele sunt alcatuite din celule; mai multe celule cu aceeasi forma si functie formeaza un tesut; mai multe tesuturi Qrupate formeaza un organ. Organele principale ale unei te sunt: radacina, tulpina si frunzele, fiecare indeplinind o anumita functie. Alte organe la fe| de importante, cu rol in reproducere, sunt florile, fructele si semintele.
Radacinile
Radacinile indeplinesc doua functii fundamentale: de absorbtie si de fixare in sol. De fapt. ele absorb din sol apa impreuna cu sarurile minerale dizolte, asigurand astfel o aprovizionare hidrica uniforma, indispensabila pentru supravietuirea si dezvoltarea tei, lata de ce este atat de importanta udarea regulata: se evita astfel ofilirea sau moartea telor Vazuta dinspre exterior, o radacina prezinta o zona apicala neteda, fara perisori absorbanti, zona la nivelul careia are loc cresterea esentiala. Acest rf vegetativ este invelit intr-o teaca protectoare subtire, numita piloriza sau "capison\", ce faciliteaza insinuarea radacinii printre asperitatile terenului. Zona invecinata rfului radacinii este destinata absorbtiei apei si sarurilor minerale de care ta are nevoie si este acoperita de un puf des, usor vizibil cu ajutorul unei lupe maritoare, constituit din mici radacinite foarte subtiri numite perisori absorbanti. in afara de functia de absorbtie si, ca urmare, de nutritie, radacinile mai indeplinesc si o functie de sustinere, ancorand perfect ta in sol.
Forma, dimensiunile, structura si celelalte caracteristici ale radacinii sunt in relatie stransa cu aceste doua roluri si. bineinteles, riaza in functie de mediul in care creste si se dezvolta ta. De obicei radacina este subterana; exista si radacini subactice si aeriene. Lungimea radacinilor este destul de diferita, chiar si intre te apartinand aceleiasi specii, ea depinzand de tipul de sol si de cantitatea de apa continuta de acesta. Radacinile sunt in general mai lungi decat se crede. in special daca se considera si acele radacinite fine destinate absorbtiei: aparatul radicular poate fi mult mai dezvoltat decat partea aeriana a tei.
Tulpina
Tulpina are rolul de a sustine partea aeriana a tei si de a face legatura intre aparatul radicular si frunze, asigurand o distributie uniforma a substantelor nutritive catre toate organele interne ale tei. in punctele de insertie ale frunzelor, tulpina prezinta niste umflaturi uneori foarte evidente numite noduri; interlul dintre doua noduri adiacente poarta numele de internod in functie de consistenta sa, tulpina poarta diferite denumiri:
- lujer, daca are consistenta scazuta, asa cum este cazul majoritati\'
- pai, daca nu are continut dar prezinta noduri evidente, asa cum ests cazul cerealelor (graului) in aceasta situatie tulpina este in general bogata in siliciu, ceea ce ii sporeste rezistenta;
- trunchi, daca este lemnoasa si ramificata, asa cum este cazul majoritat arborilor;
- par, daca este lemnoasa, neramificata si cu frunze doar in partea superioara, asa cum este cazul palmierilor.In functie de consistenta tulpinii, tele se impart in:
- erbacee, daca au o tulpina moale, nelignificata:
- subarbusti daca tulpina este lignificata doar la baza;
arbusti, daca tulpina este lignificata pe toata lungimea, dar se dezvolta sub forma de tufis, cu alte cuvinte daca se ramifica la baza;
arbori, daca tulpina este lignificata in intregime, dar prezinta un ax central (trunchi) care se ramifica doar in partea superioara. jn ceea ce priveste durata de viata a tulpinii, tele erbacee se pot riasifjca jn modul urmator:
-anuale, daca existenta lor este limitata la un an. murind dupa ce infloresc. fructifica si formeaza semintele.
bienale daca traiesc doi ani (in general, in primul an de viata apar doar frunzele, pentru ca in cel de-al doilea sa infloreasca, sa fructifice si apoi sa
Tmuttianuale, perene, in cazul in care traiesc mai mult de doi ani (in aeneral in toti anii infloresc, fructifica si apoi intra in repaus vegetal, in sensul ca partea aeriana se usuca, in timp ce partea subterana a tei supravietuieste perioadelor friguroase sau secetoase). Exista organisme vegetale la care o parte din tulpina poate suferi modifcari, transformandu-se intr-un veriil organ-rezervor. Este vorba, in general, de tulpini subterane care au functia de a regenera ta si de a o pastra in viata de-a lungul anotimpurilor mai putin propice organismelor vegetale. Exemplele cele mai cunoscute in acest sens sunt tuberculii (cartoful), rizomii (stanjenelul) si bulbii (narcisa, zambila, ceapa) Frunzele
Frunzele indeplinesc diferite functii; dintre acestea, principala este fotosinteza clorofiliana deja amintita, o reactie chimica ce se desfasoara in interiorul tesutului foliar si prin care se obtine, pe langa substantele organice, oxigenul indispensabil vietii pe eta noastra. in general, o frunza este alcatuita dintr-un petiol (peduncul) si dintr-o lamina (limb) de dimensiuni riate, sustinuta de nervuri. Petiolul uneste frunza de tulpina (daca petiolul frunzei lipseste aceasta se numeste "sesila\"), prin interiorul sau trecand fasciculele conductoare. Acestea se continua in lamina frunzei, ramificandu-se intr-o retea densa de nervuri care servesc la circulatia sevei, la sustinerea limbului si la asigurarea rezistentei acestuia in functie de dispozitia nervurilor principale, frunzele au o nertiune palmata, penata, paralela etc. Lamina frunzelor poate avea consistenta diferita in functie de ta careia ii apartine (scortoasa, suculenta etaj, sagitata etc). Chiar si marginea foliala se denumeste in functie de aspectul sau (completa, dintata, zimtata, lobata etc). in cazul in ca crestatura atinge nervura centrala, lobii devin independenti, formandu-; astfel foliolele: in acest caz, frunzele devin compuse, deosebindu-: frunze palmato-compuse. penato-compuse etc pe careIatur
atribui
cand in cand unei flori zinta altce decat mijloace sofisticate de asigurare a continuitatii speciei. Floarea, sediul organelor sexuale masculine si feminine, trebuie sa parcurga doua etape foarte importante si indispensabile (polenizarea si
acestui obiectiv.In general, tele superioare au flori hermafrodite in care sunt prezente simultan atat organele
sexuale masculine cat si cele feminine Doar in cate cazuri cefe doua sexe sunt separate: la tele dioice (ca: salcia, pomisorul-ghimpos si dafinul) florile masculine si feminine sunt purtate de te diferite; la tele monoice (porumb, dovleac), aceeasi ta poarta separat atat florile feminine, cat si pe cele masculine.
Toate componentele florilor sunt in realitate frunze modificate in diferite moduri cu scopul de a realiza anumite functii.In continuarea tijei (pedunculului) floral se poate obser o parte ingrosata numita receptacul floral pe care se insera diferite componente aie fiorii Periantul reprezinta partea din floare care este situata la exterior, fiind in acelasi timp cea care atrage atentia: el acopera organele reproducatoare si este format din caliciu si corola. Caliciul este format din frunzulite in exclusivitate verzi, numite sepale. care au rolul de a proteja structurile interne ale florii, in special cand aceasta este boboc. Atunci cand sepalele sunt unite (de ex. la garoafa) caliciul este gamosepal; in schimb, cand ele sunt distantate fde ex. la trandafir) caliciul este dialisepal. Caliciul este de cele mai multe ori persistent, in anumite cazuri and chiar tendinta de a evolua in timp, demonstrand astfel mai bine functia sa protecti. Corola, al doilea element constitutiv al periantului, este formata din petale care sunt in general viu colorate si parfumate. Ele trebuie sa fie atractive pentru insecte in scopul de a favoriza polenizarea si. respectiv, reproducerea Atunci cand petalele sunt unite intr-o anumita masura corola este gamopetala; daca ele sunt separate, corola este dialipetala. in cazul in care nu exista o distinctie evidenta intre caliciu si corola (cazul lalelei), periantul poarta numele de perigon, iar frunzitele florale se numesc tepale. Androceul. aparatul reproducator masculin, este constituit dintr-un numar de stamine formate dintr-un peduncul steril, subtire si alungit numit filament, care sustine in rful sau partea fertila denumita antera. Aceasta este o dilatatie care contine sacii polenici la nivelul carora ia nastere polenul, elementul fecundant masculin, colorat in general galben sau portocaliu. Gineceul aparatul reproducator feminin, este constituit din una sau mai multe pistile. Fiecare dintre acestea este format in partea inferioara dintr-un segment dilatat numit or. care contine unul sau mai multe ovule. Partea filamentoasa situata deasupra orului este stilul Extremitatea superioara a acestuia se numeste stigmat si este destinat captarii si mentinerii granulelor de polen
Plantele pot avea o floare izolata situata in rful tulpinii, dar cel mai frecvent prezinta mai multe flori grupate, formand o inflorescenta.
Ca tipuri de inflorescente, cele mai frecvente sunt urmatoarele:
. inflorescente formate din flori pedunculate: ciorchine (glicina), stiulete (lilacul), umbela (morcovul), corimb (parul);
- inflorescente formate din flori sesile, fara peduncul1 spic (graul), ament (alunul), capitul (margareta).
Polenizarea
Vantul, apa. insectele si unele animale sunt autorii involuntari ai acestui fenomen important indispensabil reproducerii telor.
Numerease insecte (albinele, viespele si fluturii) viziteaza florile in
cautarea nectarului, substanta zaharoasa existenta in interiorul multor flori. Atingand staminele. insectele determina caderea polenului de la
nivelul anterelor pe propriul corp. Astfel, insectele transporta polenul catre alte flori unde fi depozitat la nivelul stigmatului permitand fecundarea.
Culorile vii, formele frapante si parfumul florilor au rolul de a atrageInsectele "petitoare\", denumite astfel deoarece favorizeaza "nuntile\"
florilor.
Si ntul contribuie la raspindirea polenului, in special al celui usor si
abundent aflat la nivelul telor cu flori mici, fara corola si in consecinta putin atractive pentru insecte. Tocmai acest tip de polen transportat in cantitate mare prin aer este responsabil de majoritatea alergiilor de primara.
