Clasificarea acestor epiploite se face in forme nespecifice (A) si specifice (B).
A. Epiploitele cronice nespecifice
Etiologic se descriu forme clinice primiti (rare si cu etiologie obscura) si secundare care pot fi consecinta urmatoarelor afectiuni:
. inflamatiile organelor tubului digestiv;
. inflamatiile\' organelor genitale feminine;
. inflamatii cronice ale marelui oment consecuti interntiilor chirurgicale; sunt cunoscute gra-nuloamele la corpi straini intraabdominali (fire de sutura, urme de talc);
. inflamatii consecuti traumatismelor (inchise sau deschise) ale abdomenului;
. leziuni cronicizate ale unor portiuni ale omen-tului incluse in hernii - entratii; mai ales in cazul folosirii unor bandaje herniare un timp mai indelungat;
. consecinte evoluti ale unor epiploite acute. Anatomic si evolutiv epiploitele cronice nespecifice se pot prezenta in doua forme:
- cu marele epiplon liber in marea cavitate peritoneala si
- cu marele epiplon aderent fie la peretele abdominal anterior, fie la viscerele subjacente.
O forma anatomo-clinica particulara o constituie cea pseudotumorala - hipertrofica care se dezvolta in special pe epiploane excesiv incarcate cu tesut adipos, mai ales la bolnavi obezi, dar nu in exclusivitate. Evolutiv aceste forme pseudotumorale permit dezvoltarea unor zone scleroase, a unor peri-viscerite, cu bride omento-viscerale sau omento-parietale, surse posibile ale unor ocluzii ulterioare. Pseudotumorile pot fi mobile sau fixe, ceea ce determina modalitati diferite de exprimare a simptomatologiei.
Clinica epiploitelor cronice nespecifice este ne-caracteristica. Se descrie un sindrom dureros abdominal, difuz, fara specificitate de organ. Durerii i se asociaza un sindrom dispeptic,
tulburari de tranzit, fenomene subocluzi - ocluzi rersibile, intermitente. in formele pseudotumorale se pot depista la palparea abdomenului una sau doua formatiuni tumorale cu o topografie greu interpreila, de consistenta moale, nedureroasa, relativ mobila. Examinarea radiologica in toate modalitatile ei nu aduce concluzii orientati, iar examenul CT poate sugera diagnosticul, daca este executat pe bolnavul in decubit lateral indicand o formatiune tumorala inter-parieto-viscerala. Examenul laparo-scopic ar putea constitui un test diagnostic relativ. Laparotomia exploratorie precizeaza (inclusiv prin
biopsie extemporanee) diagnosticul oferind si prilejul alegerii solutiei terapeutice (37).
Complicatiile inflamatiilor omentale cronice nespecifice sunt:
- inflamatorii (virajul spre forme acute in contextul unor afectiuni acute inflamatorii ale organelor abdominale); caracterul acut al acestor entualitati impune interntia chirurgicala de urgenta care permite si precizarea diagnosticului;
- mecanice (ocluzii prin mecanismele deja enumerate);
- ischemiante cu constituirea unor infarctizari zonale sau extinse in mod particular in formele pseudotumorale.
Tratamentul chirurgical este indicat si se aplica in formele cu complicatii si in mod special in formele pseudotumorale descoperite la examenul clinic. Tratamentul consta in exereze partiale epiploice sau hemiomentectomii. Pentru cazurile la care in-flamatia cronica epiploica pare a fi localizata si generata de inflamatia unui organ (apendice, colecist, salpinga etc.) exereza segmentului din oment se face concomitent cu organul afectat.
