Modificarile neoplazice ale uroteliului reprezinta un biofenomen complex. Acestea presupun actiunea unor "initiatori\" sau ai meolitilor acestora asupra ADN-ului celular, indicandu-i modificari si transformand o celula normala intr-o celula maligna. Ulterior, transferul informatiei genetice de la ADN la ARN este modificat, ceea ce are drept rezultat perturbarea sintezei de proteine. in acest proces mai intervin asa-numitii "promotori\", care nu sunt substante carcinogenetice, ci se leaga de receptorii
aflati pe suprafata celulelor si determina proliferarea acestora, deja transformate neoplazic. Aceste modificari sunt similare celor ce premerg dezvoltarea unui carcinom al tractului urinar superior. intrucat "initiatorii\" si "promotorii\" procesului neoplazic au fost discutati la modulul precedent, o buna parte dintre acestia sunt binecunoscuti. Reamintim astfel fumatul, expunerile la diverse substante care pot avea caracter profesional. Carcinogenii activi sunt considerati a- si p-naftil amina, substante excre-tate in
urina fumatorilor. Expunerile profesionale sunt responsabile de aparitia a circa 15-35% din cazurile de
tumori cale la barbati si 1-6% la femei. S-au amintit in modulul precedent categoriile profesionale de risc ce includ lucratorii din industria chimica, a colorantilor, a cauciucului, petroliera, a pielariei, tipografiei etc. Substantele carcinogenetice la aceste categorii profesionale includ benzidina, p-naftil-amina si 4 amino-difenil. in plus, incidenta crescuta a tumorilor cale este recunoscuta si la pacientii tratati cu ciclofosfamida (pentru neoplasme apartinand altor organe) sau la subiectii ce utilizeaza frecvent ciclamati, fenacetina etc. Se apreciaza, in acelasi timp ca
infectiile urinare cronice,
litiaza cala, iradierea prealabila a pel-visului, manipularea instrumentala a tractului urinar si traumele psihice, constituie conditii de carcinogeneza cala crescuta. Modificarile genetice, cro-mozomiale, rezultate din actiunea acestor agenti carcinogenetici au fost reproduse prin experiment in laborator, la iepuri, caine etc, fiind superpozabile celor din patologia umana.
Astfel, modificarea initiala observata este hiper-plazia uroteliului, cu cresterea numarului de straturi celulare ale acestuia. Rezulta ulterior modificari mai avansate ale uroteliului, recunoscute histologic ca cistita chistica sau cuiburi von Brunn. Concomitent, se constata si metaplazii ale uroteliului, cu zone de epiteliu scuamos sau epidermoid, glanduliform etc. Cancerul cal poate aparea pe epiteliu normal, hiperplazic sau metaplazic. Odata modificarile neo-plazice produse, cancerul rezultat poate ramane superficial sau poate progresa spre infiltratie si me-tastazare. Liotta (1986) a propus teoria invaziei tu-morale in trei etape, descriind mecanismele acesteia cu modalitatile histopatologice specifice fiecareia, mentionand si multitudinea de factori bioumo-rali (citokine, proteaze, colagenaze etc.) care favorizeaza motilitatea celulelor tumorale, precum si receptorii specifici pe care acesti factori se fixeaza. S-a decelat astfel un titru crescut de "factori de mo-tilitate\" in urina pacientilor cu tumori cale infil-trative aticu pacientii cu tumori superficiale (. 1).
