Odata fixat, tratamentul chirurgical (clasic sau endoscopic) este obligatoriu, neexistand indicatii de tratament consertor. Concomitent se rezol si patologia obstructi cauzala a litiazei, calculul and cel mai ades caracter secundar, de organ (hipertrofia prostatei, strictura de uretra, diverticul, l uretrala etc).
Litiaza\' cala are indicatie chirurgicala deschisa in calculii mari, duri, multipli, imposibil de fragmentat endoscopic sau in asocierea cu un voluminos adenom de
prostata (cistolitotomie si adeno-mectomie concomitente).
Fragmentarea endoscopica se adreseaza calculilor mici; concomitent se rezol endoscopic obstacolul subcal: strictura de
uretra (sectiune optica interna), rezectia transuretrala a adenomului prostatic.
Calculul uretral putea fi extras chirurgical (uretrotomie externa) sau dislocat retrograd in ca urinara si fragmentat endoscopic in functie de localizarea la nivelul uretrei anteriore/posterioare, de particularitatile sale morfologice (neted/rugos, forma regulata/neregulata) si de tipul leziunii uretra-le cauzale asociate (strictura, diverticul).
Tratamentul profilactic al recidivei litiazice (metafilaxia)
Solutia terapeutica ideala a dizolrii medicamentoase a oricarui calculul urinar s-a concretizat din pacate doar in
litiaza urica si partial in cea de cis-tina. Pana atunci, etapa metafilaxiei succede obligatoriu rezolrii terapeutice sau prin eliminare spontana a calculului si cuprinde un ansamblul de masuri generale (nelegate de natura chimica a calculului) si specifice (dictate de compozitia calculului si sta-tusul meolic al pacientului). Exista din pacate o tendinta criticabila atat din partea medicului curant cat si a pacientilor litiazici, de a neglija aceste masuri. Acest lucru se datoreaza pe de-o parte increderii in eficienta tratamentului neconventional modern, minim agresiv, cat si
greutatii de-a respecta terapii medicamentoase prelungite sau
diete stricte, nesfarsite.
Cea mai importanta si in acelasi timp eficienta masura profilactica generala este cura de diureza, aportul lichidian oral cresut trebuind sa asigure o diureza zilnica in jur de 2,5-3 litri. in cazul litiazei cistinice aceasta cantitate trebuie sa ajunga la 5-7 litri pe zi! Pentru a fi eficienta, ingestia crescuta de lichide trebuie sa fie ritmica, acoperind 24 de ore; in acest fel sunt combatute perioadele de restrictie hidrica si implicit de hiperconcentrare a urinei. Se are in vedere in mod special perioda fiziologica de risc din cursul noptii, cand - pe fondul lipsei prelungite de aport - diureza scade dramatic, pana la suspendare. Pacientul fi sfatuit sa bea lichide atat inainte de culcare, cat si de cate ori in cursul noptii. Hiperdiureza constanta realiza dilutia importanta a urinii, impiedicand suprasaturarea acesteia; flux\'ul urinar abundent permite in acelasi timp eliminarea microagregatelor cristaline deja constituite.
Asociat curei de diureza se mai recomanda evitarea pierderilor prin transpiratie abundenta, a expunerilor solare (hiperactivitatea vitaminei D, mobilizarea calciului, hipercalciurie) si a imobilizarilor prelungite (acelasi risc de hipercalciurie prin mobilizarea calciului din oase).
Metafilaxie specifica.
Litiaza calcica beneficiaza in principal de administrarea de hidroclorotiazide (cresc absorbtia tubu-lara a calciului, scazandu-i eliminarea). Hipercal-ciuria prin absorbtie intestinala crescuta (60% din litiazele oxalo-calcice) impune
dieta restricti in calciu (proteine animale,
glucide rafinate) si administrarea de celulozo-fosfati (rasina schimbatoare de ioni) si ortofosfati. Hipercalciuria renala (10% din litiazele calcice) impune administrarea de hidroclorotiazide (Nefrix) si ortofosfati, iar hipercalciuria rezorbti (5% din litiaza calcica) tratamentul bolii de baza (hiperparatiroidism, boala Cushing, mielom multiplu, imobilizari prelungite, sarcoidoza). Hipercalciuria prin acidoza tubulara renala fi tratata prin administrarea de bicarbonat de sodiu.
Litiaza oxalica primara si hiperoxaluria de inges-tie vor fi tratate prin administrare de vitamina B6 (reduce oxaluria) si pirofosfati, dieta restricti in oxalati (ciocolata, ceai, cola, cafea).
Litiaza struvitica beneficiaza de chimio si anti-bioterapie tintita, prelungita a infectiei urinare, corectia chirurgicala a anomaliilor anatomice ale caii
urinare ce o intretin si acidifiere urinara, adminis-
trarea de inhibitori de ureaza (acid acetohidroxa-mic, hidroxiuree).
Litiaza urica necesita restrictia aportului
alimentar de proteine animale, alcalinizare urinara (pH 6,2-6,8) prin administrarea orala de bicarbonat de sodiu, citrat de sodiu si potasiu, Uralyt U. in hiperuricemie se asocia un inhibitor al xantinoxidazei (Alliopurinol).
Litiaza cistinica presupune restrictia dietetica a metioninei (precursorul cistinei), alcalinizare urinara (pH 7,5) si administrarea de chelatori de cistina: D-penicilamina (Cuprenil) sau alfa-mercaptopropio-nil-glicina.
