intr-o zi am fost chemat la capataiul unui tamplar septuagenar, pentru a-l paregati de moarte, deoarece suferea de o retentie de urina. Am alergat la fata locului, dar mi-a fost cu neputinta sa-mi indeplinesc indatoririle duhovnicesti, deoarece el nu putea sta linistit si alerga dintr-un colt al camerei in altul, scotand strigate de durere. Sotia lui, gemand si gand impreuna cu el, nu mai stia ce sa faca. Medicul locuia la doua leghe, astfel ca la sosirea sa n-ar mai fi gasit bolnavul printre cei vii. Am ordonat sa puna repede apa la fiert, sa pregateasca in acelasi timp un scaun gaurit si sa puna intr-un s un pumn de coada-calului, peste care sa toarne apa clocotita. Bolnavul s-a asezat imediat pe scaun si a lasat aburii din sul de sub scaun sa se raspandeasca asupra partilor indurerate. I-am spus sa ramana in aceasta pozitie timp de 20-30 de minute, apoi\'sa se bage in pat. Am plecat promitand ca voi reveni peste o ora, ca sa-i dau ultima impartasanie. Am venit si am gasit pacientul culcat linistit in pat si acoperit de o sudoare abundenta. Mi-a povestit cu bucurie ca deja ecuase patru litri de lichid si ca nu mai resimtea nici cea mai mica durere. Inutil, prin urmare, sa-l mai pregatesc pentru moarte. A, doua zi a mai facut inca o baie de abur de 20 de minute, la fel ca in prima zi; in a treia zi s-a odihnit, iar in a patra s-a intors la meseria lui. Omul contractase boala in urma unei raceli. Este de necrezut cum o biata buruiana, intrebuintata la momentul potrivit, poate produce alinarea crizelor dureroase.
Un taran a fost afectat de aceeasi boala. El suferea de o ingrozitoare nevoie de a urina si de dureri infioratoare. Medicul a procedat la cateterism cal dar, culmea nenorocirii, cateterul s-a rupt, astfel ca la durerea existenta s-a adaugat un nou supliciu, mai inspaimantator decat celalalt. Ce martiraj pana cand, in cele din urma, bucata de sonda ramasa in corp a fost extrasa! S-a declansat o asemenea inflamatie incat nici gand sa mai poata fi intrebuintat cateterul. Medicul a cautat sa patrunda in ca urinara cu un alt instrument. Dar iata ca o dubla incercare a esuat, asa ca el a declarat ca n-ar mai fi nici un mijloc de salre a bolnavului si ca era timpul sa i se dea ultima impartasanie. A sosit preotul parohiei. Din fericire, el auzise vorbindu-se despre modul in care-l lecuisem pe tamplarul de care v-am vorbit. A fost intrebuintat imediat acelasi remediu, iar efectul nu s-a lasat asteptat: ca s-a golit, inflamatia a disparut iar bolnavul s-a resilit complet. A facut in fiecare zi doua astfel de bai de aburi.In afara de aceasta aplicatie externa, este bine sa bem si ceai de coada-calului, in fiecare zi cate o ceasca, impartita in 2-3 portii.
Un biet muncitor cu ziua a avut, timp de mai multe saptamani, mari obstructii ale cii urinare. Durerea a sporit din zi in zi. El a folosit aburul de decoct de coada-calului care, de aceasta data, n-a avut nici un efect. Aceasta fiindca singur aburul nu era destul de puternic, trebuia coroborata actiunea lui cu cea a altor mijloace.
S-a facut deci un decoct de coada- calului, s-a inmuiat in el o panza pliata in patru, s-a stors panza si s-a aplicat - foarte calda - pe portiunea bolna, in fiecare zi o baie de abur de decoct de coada-calului si o astfel de compresa, aplicata vreme de doua ore, acestea doua au fost mai mult decat suficiente; in putine zile maladia a disparut. Si in cazul de fata, ca si in cele precedente, boala fusese provocata de o raceala; dar, de aceasta data, existau si alte cauze secundare. Urina eliminata a permis sa se constate ca fusesera dizolte si eliminate multe elemente patogene.Intr-un caz asemanator am folosit, in loc de coada-calului, apa calda amestecata cu otet. Panzele inmuiate in acest lichid si aplicate pe corp au produs acelasi rezultat.
Un om de saizeci si patru de ani, de altfel puternic si sanatos, s-a aflat in imposibilitatea de a urina. A cerut sa fie chemat medicul. Acesta a folosit cateterul si a declarat ca nu exista mijloc de vindecare a acestei boli. intr-ader, el a trebuit sa cheme medicul la fiecare 24 de ore pentru neplacuta operatiune. Dupa patru zile, o febra arzatoare s-a declansat in tot corpul omului nostru si - lucru fatal - i-a fost interzis sa mai bea ce. Existau deci doua chinuri care torturau sarmanul corp, si medicul nu prea mai tragea sperante sa-l vindece.
Am fost consultat si eu, si am sfatuit bolnavul sa se culce peste o panza pliata de mai multe ori si inmuiata in apa calda, acest lucru durand trei sferturi de ora, apoi se inmoaie din nou panza si se aplica timp de o ora pe abdomenul inferior (compresa inferioara si superioara). Chiar dupa prima aplicatie s-a eliminat un litru si jumatate de urina. Aceasta operatiune a fost practicata de doua ori pe zi, mai apoi numai o data. Pentru uz intern, pacientul a baut zilnic, in trei randuri, cate o ceasca de infuzie de coada-calului, de bace de ienupar sau de radacini de boz (infuzate in apa timp de cinci minute). Rozmarinul macerat in vin, chiar si bacele de ienupar simple, infuzate in apa si luate sub forma de ceai, ar fi adus, de asemenea, foloase. Retentia de urina si durerile au luat sfarsit, febra a disparut si ea, iar omul nostru se simte, dupa aceasta cura, intr-o deplina forma fizica si psihica.
Un fermier de vreo patruzeci si doi de ani povesteste: Sufar de patru ani, din ce in ce mai tare; am dificultati la urinat. Mi-e imposibil sa rezist mai mult de o jumatate de ora fara sa urinez; daca ma abtin mai multa vreme, durerea castiga in intensitate, pana intr-acolo incat am crampe violente, si doar la incetarea lor pot elimina un pic de urina. Am consultat deja multi medici, dar sfaturile lor nu mi-au folosit.
Dupa recomandarea unui doctor din Miinchen, am baut optzeci de sticle de apa minerala, ceea ce m-a alinat putin; dar boala n-a fost de loc indepartata. Trebuie sa ma trezesc noaptea la fiecare jumatate de ora; daca n-o fac, durerea se accentueaza. in rest, sunt sanatos; mi se repeta fara incetare ca am un aspect normal; beau rareori bere, deoarece ea nu face decat sa-mi agraveze maladia si de altfel niciodata n-am baut multa bere. Ce-i de facut?"
Tratament: 1. saptamanal, doua bai calde cu paie de oz (30-32A°R) cu tripla alternanta: de fiecare data zece minute in apa calda si o jumatate de minut in apa rece; 2. in celelalte zile ale saptamanii, o impachetare jumatate de corp cu compresa inmuiata si ea in infuzie de paie de oz si mentinuta timp de o ora (daca se poate, se continua astfel timp de 12-l5 zile); 3. in fiecare zi, trei cescute mici de infuzie de coada-calului si de bace de ienupar, fierte timp de zece minute.
Un servitor a avut o retentie gra de urina: nu putea elimina decat foarte putin lichid, si acesta in timp ce avea dureri violente.
Medicul a declarat ca nu-l poate alina decat cu ajutorul sondajului cal, ceea ce a facut la fiecare doua zile o perioada oarecare. intre timp, raul sporea mereu si durerile se inteteau.
Atunci servitorul a luat de doua ori pe zi cate 25-30 de picaturi de ulei de ienupar si de macese intr-un pahar cu apa. Din prima jumatate de zi s-a simtit mai bine, iar aceasta imbunatatire s-a accentuat din ce in ce in urmatoarele zece zile. El a continuat sa ia sus-amintitele picaturi, alternand, totusi, cu picaturi de esenta de pelin, si a fost astfel vindecat de maladia sa in putin timp.
Pentru toate bolile aparatului urinar in general, recomand cu caldura ceaiul de frunze de coacaz-negru. El a adus multe foloase, chiar si in cazuri extrem de grave. Aceasta boala se prezinta frecvent la copin de amandoua sexele. Un mare numar de adulti sufera si ei de sus-mentionata maladie pana la rsta de douazeci de ani si mai mult chiar. Ziarele fac cunoscute si recomanda tot felul de remedii impotri acestei boli; dar, de obicei, leacurile nu sunt decat sarlatanie. Este regreil sa folosim asemenea remedii, adesea foarte daunatoare, sau sa aplicam o pedeapsa fizica bolnavilor si sa ne batem joc de ei, lucru care, absolut sigur, in loc sa-i vindece, nu face decat sa le agraveze raul. Am auzit vorbindu-se de un asezamant unde copin din aceasta categorie sunt supusi unui astfel de chin inainte de culcare. Sarmanele fapturi, pe care spaima si rusinea le impiedica sa adoarma imediat, cadeau deseori intr-un somn atat de profund, incat boala nu se vindeca ci dimpotri.
Slabiciunea organismului este cauza unica a acestei maladii; daca s-ar incepe fortificarea organismului, boala ar disparea de la sine.
Am sfatuit sase copii, cu rsta cuprinsa intre opt si treisprezece ani, sa bata zilnic pasul pe loc intr-o cada umpluta cu apa pana la inaltimea pulpelor, timp de 2-3 minute, apoi sa faca multa miscare, in camera sau afara, pentru a face sa creasca rapid temperatura naturala. Dupa cinci zile, boala nu se mai mentinea decat la doi dintre ei, iar acestia s-au zut si ei vindecati dupa alte cate zile de tratament.
Un al doilea procedeu terapeutic a constat in aceea ca, dupa ce au umblat sau au batut pasul prin apa, a trebuit sa-si tina si bratele, timp de doua minute, in apa rece, ceea ce nu numai a indepartat defectul despre care vorbim, ci le-a dat acestor copii, care inainte avusesera o infatisare bolna, un aspect de copii perfect sanatosi.
Mijlocul indicat poate fi suficient si pentru adulti. Dar daca, in urma slabicunii, umorile si sangele sunt alterate, ii sfatuiesc sa bea in fiecare zi cate o ceasca de ceai de coada- soricelului, o jumatate dimineata, cealalta jumatate seara.
Sa remarcam ca apa cea mai rece este si cea mai eficace. Am facut incercari cu bai calde aplicate copiilor afectati de incontinenta si am obtinut rezultatul contrar.
