Examenul ecografic este usor de efectuat, reprezinta o rutina, este neinvaziv, ieftin si repeil, si aduce foarte multe informatii despre patologia prostatica. Reprezinta examenul imagistic preferat pentru inceperea instigatiilor, luand in acest sens locul urografiei. Este deosebit de util pentru aprecierea volumului cal, al rezidiului, al volumului prostatic, al structurii si formei prostatei. Ecografia detecteaza si complicatii ale adenomului sau entuale patologii asociate, calculi cali, tumori, alte leziuni. Este de asemenea utila in diagnosticul diferential al cancerului prostatic, litiazei prostatice, abcesului prostatic. Valoarea sa este amplificata prin asocierea cu
punctia prostatei sub control ecografic, metoda avand astfel fiabilitate maxima. Metodele ecografice uzuale sunt cele suprapubiene, abdominale si transrectale, in cazuri selectionate putan-du-se apela la ecografia perineala, transuretrala sau intraoperatorie (. 5). Ecografic se pot masura cele trei diametre ale prostatei, iar volumul acesteia se poate determina divizand cu doi produsul celor trei diametre, dupa formula:
V = 0,52 x D1 x D2 x D3
Volumul rezultat este exprimat in cm3, si cunos-candu-se ca un cm3 corespunde aproximativ unui gram de tesut prostatic, se poate astfel aprecia greutatea glandei in grame (. 6, 7). Mai mult de atat, ca valoare diagnostica mare se poate aprecia densitatea antigenului specific prostatic, raportand valoarea acestuia la volumul glandei apreciat ecografic.
PSA density, are valoare normala sub 0,18 ng/ cm3, si reprezinta un marker important in detectia, evaluarea si urmarirea cancerului de prostata.
Examenul urografic. incepe intotdeauna cu radiografia reno-cala simpla (RRVS), continua cu filmele in dinamica dupa injectarea substantei de contrast pentru aprecierea functiei de secretie si excretie a rinichilor, a entualei patologii asociate, si cu evaluarea cii urinare, si se incheie obligator cu cliseul mictional si postmictional pentru evaluarea uretrei, si a rezidiului cal (. 8). Prin perfectionarea examenului ecografic urografia a pierdut teren, ramanand insa obligatorie la pacientii cu adenom prostatic complicat cu hematurie, sau cu alta patologie urinar asociata. in aceste cazuri daca cele doua metode nu transeaza cauza hematuriei, se impune cistoscopia, ureteropielografia retrograda,
tomografia computerizata si/sau RMN.In cazul hematuriei, urografia poate detecta calculi la nilul aparatului urinar,
tumori cale, ureterale sau la nilul cavitatilor
renale (zone lacunare cu baza de imtare fixa), iar la nilul aparatului urinar inferior, urografia poate evidentia cal-culi, dirticuli cali, rezidiul cal.
Semnul urografic major al adenomului prostatic este prezenta imaginii lacunare simetrice cu con-xitatea in sus la nilul bazei cii urinare, care modifica pozitia si traiectul ureterelor terminale, producand aspectul de uretere ascensionate, "in carlig de undita\" (. 9, 10). De retinut, ca intotdeauna, rasunetul urografic al adenomului prostatic asupra aparatului urinar superior (uretere ascensionate, ureterohidronefroza) este bilateral si simetric, ceea ce-l deosebeste de cancerul prostatic, ce produce intr-o faza initiala modificari unilaterale (. 11).
Examenul urografic are o singura contraindica-tie, si aceea temporara: sensibilitatea la compusi iodati. Tratamentul de desensibilizare cu Prednison si antihistaminice, pentru doua, trei zile face posibila efectuerea urografiei, cu injectarea substantei de contrast intr-un serviciu ATI, unde pot fi luate masuri energice in cazul unui soc anafilactic.
Ureteropielografia retrograda are indicatii bine precizate, cand celelalte metode nu au putut evidentia o patologie a cailor
urinare superioare, frecnt generatoare de hematurie
Tomografia computerizata (CT) si rezonanta magnetica nucleara (RMN), nu reprezinta o rutina in imagistica adenomului de prostata, fiind rezervate cazurilor selectionate, in care se asociaza complicatii, patologii urinare sau extraurinare simultane, si in care celelalte metode nu sunt suficiente pentru diagnostic. in ultima vreme, RMN transrectala a castigat tot mai mult teren, datorita detaliilor oferite, a posibilitatii detectarii mai precise a cancerului prostatic, si a aprecierii infiltratiei parietale in tumorile cale.
Ambele metode sunt mai utile in diagnosticul diferential si in cel al complicatiilor decat in diagnosticul pozitiv al adenomului de prostata.
Uretrocistoscopia, este obligatorie la pacientii cu adenom si hematurie, si reprezinta prima etapa inaintea rezectiei endoscopice a adenomului de prostata, inaintea rezectiei endoscopice uretrocistoscopia va evidentia: permeabilitatea uretrei, starea sfinc-terelor, localizarea coliculului seminal, care reprezinta limita distala a rezectiei endoscopice, orificiile ureterale, capacitatea cii urinare, aspectul endo-cii (ca fortata, cu celule si coloane, dirti-culi, calculi, tumori, leziuni cistitice, compresii extrinseci) (. 12, 13).
Pentru adenomul prostatic necomplicat, protocolul de examinare minim cuprinde:
. Examenul clinic complet + tuseul rectal + scorul obstructiv/iritativ.
. Examene biochimice sangvine si urinare minime + PSA.
. Ecografia abdominala si transrectala cu aprecierea rezidiului.
. Radiografia renocala simpla.
. Volumetria prostatei.
. Uroflowmetria.
. Uretrocistoscopia de evaluare.
La toate acestea in cazul asocierii complicatiilor, se vor face instigatii suplimentare, urografie, pielo-grafis retrograda, teste scintigrafice, tomografie computerizata, rezonanta magnetica nucleara.
