mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  

Tumorile osului
Index » Patologia chirurgicala ortopedica » Tumorile osului
» Alte tumori de origine hematopoietica

Alte tumori de origine hematopoietica


Share




Leucemia mieloida cronica da infiltratii difuze medulare, traduse radiologie prin zone de rarefactie osoasa in coaste, vertebre, femur, coxal, etc. Durerea este inconstanta si apare la palpare sau compresiune a osului afectat.
Leucemia acuta, intalnita la copii mai ales, are adesea evolutie fulminanta. Leziunile osoase sunt in genereal, juxta-articulare (metafizo-epifizare) percepute radiologie ca demineralizari marcate. Aceste aspecte pot fi si diafizare sau se obser si in oasele late. De remarcat ca in leucemii exista o tendinta os-teoformatoare (osteoscleroza) in jurul leziunilor (ca "foile de ceapa", uneori).

Cuprins:

Liposarcomul

Chordomul

Metastazele carcinomatoase

Tumorile sinovialelor, burselor şi vaginelor tendinoase

Tumori ale părţilor moi

Maligne


Liposarcomul

sus sus
Fracturile patologice, decolările epifi-zare, tasările corpilor vertebrali, distrucţiile epifizare ("colapsul" capului femural) sunt leziunile secundare mai frecvente la nivelul scheletului şi se tratează ca orice fractură.


O formă de leucemie este chloromul, în care protoporfirinele în exces dau o coloraţie verzuie oaselor.
- Limfosarcomul evoluează deseori ca o leucemie cronică. Poate fi stăpânit mulţi ani cu imunosupresoare sau corticoterapie. Complicaţiile osoase cele mai frecvente: tasări de corpi vertebrali, leziuni litice ale oaselor care duc la fracturi patologice.
- Reticulosarcomul primitiv al oaselor derivă din celulele reticulare ale măduvei osoase. Este dureros, iar radiologie se observă o leziune litică destructivă a corticalei osoase, care duce la fracturi de mers (sau la mişcări obişnuite). Tumora se întinde în ţesuturile din jur şi articulaţiile apropiate (ceea ce nu se întâmplă la aproape toate tumorile osoase), fără tendinţă la apoziţie de os nou periostic.
Parker şi Jackson recomandă tratament radical prompt (amputaţie + roentgenterapie pe regiunea ganglionilor locoregionali). Dozele sunt de 4000 - 8000 r° (profundă) la adolescenţi şi copii mari.

- Boala Hodgkin, deşi formă de limfom malign, dă determinări osoase mai rare 7-26 %, după Falconer şi Leonard). Pe piesele necropsice, la care examenele radiologice osoase erau negative, incidenţa leziunilor scheletului este mult mai mare (40-78 % după Lichtenstein). Oasele afectate sunt vertebrele, în special (tasări, eroziuni, prăbuşiri de segmente întregi), dar şi alte oase pot fi atinse (coaste, coxale, oase lungi), leziunea radio-logică cea mai frecventă fiind eroziunea corticala sau spargerea corticalei de către tumora litică central-osoasă, cu tendinţă de apoziţie periostică de neo-os.
Tratamentul ortopedic al fracturilor, decomprimarea rahidiană (laminectomie) este paleativă, ca şi tratamentul general. Doar diagnosticată în "stadiul O", boala poate beneficia (uneori cu remisiuni complete) de chimioterapie, splenectomie, timectomie şi telecobaltoterapie.

LIPOSARCOMUL
Tumoră rară, derivată din celulele adipoase ale măduvei grase osoase.
Localizarea predilectă este diafiza oaselor lungi, cărora Ic sparge corticala în cursul evoluţiei şi se extinde în ţesuturile din jur.
Semne clinico-radiologice. Dureri, urmate după un interval de palpare a tumorii. Radiologie, zonă de liză osoasă, uneori fin şi rar trabeculată şi cu tendinţă slabă de osteogeneză periostică. Uneori se localizează şi la coaste, scapulă, vertebre.
Tratamentul este amputaţia imediată, chiar dacă a dat metastaze. Acestea din urmă (pulmonare, craniene) sunt radiosensibile. Se cunosc cazuri de supravieţuire, încă în observaţie, după 5-7-20 de ani (Stewart, Dawson, Stout).

Chordomul

sus sus
Tumoră rară primitivă a coloanei vertebrale în special derivată din resturile ţesutului notocordal rămase în nucleul pulpos al discurilor intervcrtebrale (şi, poate, în corpii vertebrali).
Se dezvoltă la extremităţile nevraxului (90% - sacrum, cocis, sinehondroza sfenooccipitală). Destul de des se dezvoltă în regiunea coloanei vertebrale (T7,8,9), şi se extinde spre coaste (coasta VII).
Semne clinico-radiologice. Apare la copii, dar şi la adulţi, cu dureri de tip radicular sau difuze* uneori imitând un sindrom de coadă de cal (localizările vertebrelor şi sacro-coccigiene), până la paraplegie cu parestezii şi tulburări sfincteriene. Se extinde rapid în abdomen şi pelvis şi prinde viscerele din vecinătate.
Radiologie, imaginea este de distrucţie osoasă, cu calcificări intratumorale.
Intraoperator, la început, tumora are o capsulă fibroasă, lobulată, poate fi izolată de ţesuturile din jur, iar pe secţiune este relativ dură, cu cavităţi chistice şi zone hemoragice şi de necroză. Foarte adesea prezintă zone mucilaginoase sau gelatinoase.
Tratamentul chirurgical este indicat, dar rareori realizabil din cauza localizării şi raporturilor importante ale tumorii. Cele mai fericite cazuri (din punct de vedere chirurgical) sunt tumorile cu localizare coccigiană. Roengenterapia este paleativă. La adulţi reduce durerile, iar la copii poate opri sau încetini evoluţia. Friedman consideră, totuşi, că iradierea cu voltaj mare a tumorii este cel mai bun tratament.

ADAMANTINOMUL
Tumoră rară malignă cu localizare predominant tibială sau în oasele viscerocra-niului (mandibulă). Cele faciale pot evolua fulminant. Este controversată originea sa, dar autorii par să fie de acord că provine din epiteliul adamantin, un epiteliu epidermoid.
Semne clinico-radiologice. Durere sau nu. Imagine radiologică ovoidă sau rotundă, de 2 cm diametru, în cavitatea medulară a tibiei, puţin excentrică. Erodează endosteal corticala, dar partea subperiostică a acesteia este intactă. Tumora este transparentă radiologie. Debutează insidios, evoluează încet, în ani, cu tendinţă la invazie locală. Deseori evoluţia ei este biciuită de un traumatism. Poate prinde diafiza în întregime (în ani de evoluţie), fără dureri şi fără să producă apo-ziţie osoasă periostică. La nivelul său sunt posibile fracturi patologice, cu care ocazie este descoperită.
- Piesa operatorie este cenuşie sau albă-cenuşie, de consistenţă fermă, mai rar cu mici cavităţi chistice.
Tratamentul. Este foarte radiorezistentă. Exereza largă cu conservarea membrului este indicată doar dacă tumora a fost descoperită la început şi nu prezintă semne de extindere. In celelalte cazuri, amputaţie sau dezarti-culaţie (Dohn, Anderson, Dockerty, Halpert etc). Tedinţa de recidivă şi metastazare este netă, dar poate surveni la intervale variabile.

Metastazele carcinomatoase

sus sus
Au origine multiplă (bronho-pulmonare, prostatice, hipernefrome etc.) şi se manifestă, în general, prin durere sau fractură patologică. Examenul general, probele de laborator şi biopsia pot lămuri originea metastazei.
Tratamentul fracturii patologice este os-teosinteza (sau tratamentul ortopedic). Dacă este posibil şi util, se va face rezecţia osului afectat de metastază.
TUMORILE DE ORIGINE PERIOSTICĂ
Pot fi benigne (fibromul, neurofibromul, lipomul, condromul) sau maligne (fibrosarco-mul, condrosarcomul, sarcomul osteogenetic) şi au ca explicaţie patogcnică potenţialul metaplazic (cartilaginos sau osos) al periostului.
Tratamentul este acelaşi ca în tumorile osoase de acelaşi tip, numai că uneori sunt mai târziu diagnosticate, din cauza durerilor care apar la interval mai lung de la debut decât în cazul tumorilor osoase.

FORMAŢIUNI NETUMORALE CONFUNDABILE CU TUMORILE OSOASE
Se pot face confuzii cu alte boli ale oaselor (manifestări ale discraziilor sanghine, dismetabolii, displazii) sau între diferite tumori osoase (exostozele se pot confunda cu condrosarcomul, tumora cu celule gigante cu fibrosarcomul; tumora Ewing cu osteomielita sau granulomul eozinofil; diverse tumori maligne osteolitice cu chistul osos esenţial etc).
Tumora cu celule gigante predispune la cele mai multe confuzii (fibrosarcom, sarcom Ewing, chistul osos esenţial, osteomielite, Paget, displazie fibroasă, sarcomul, osteogenetic etc).
Elementele de precizare a diagnosticului sunt:
- evoluţia clinică subiectivă şi obiectivă;
- imaginea radiologică şi evoluţia sa;


- biopsia;
- examene paraclinice specifice (biochimice, hematologice, radioizotopi).
Chistul osos anevrismal are imaginea radiologică a unei tumori cu celule gigante, dar nu are agresivitate locală. în operaţii, apare ca o cavitate plină cu burete friabil, brun-roşcat, din care se scurge lichid hematie Se rezolvă prin curetaj, urmat sau nu de transplante de os spongios.

Tumorile sinovialelor, burselor şi vaginelor tendinoase

sus sus
Sinoviomul, tumora cu mieloplaxe (celule gigante), osteocondromatoza, xantomul sinovial, hemangiomul, fibromul, lipomul, condromul sunt principalele tumori sinoviale, cu evoluţie benignă. Sinovectomia totală le rezolvă.
Sinovialomul malign, sarcoamele sinoviale sau tumora cu celule gigante agresivă (care invadează ţesuturile învecinate sau chiar epi-fizele) au indicaţii de rezecţii largi urmate de roentgenterapie sau, mai bine, amputaţie înaltă asociată cu evidare gangJionară regională.
Dacă tumorile benigne (osteocondromatoza sau hemangiomul) recidivează se face o nouă sinovectomie urmată de roentgenterapie.

Tumori ale părţilor moi

sus sus
BENIGNE
. Fibromul îmbracă o multitudine de forme, unele mixte (fibromixom, fibromiom, fibroadenom, molluscum pendulum etc). Extirparea sa, indiferent de localizare, este rareori urmată de recidivă. Uneori se poate maligniza.
. Fibromul desmoid descris de Jaffe (1958) este o tumoră fibroblastică benignă cu mare potenţial de expansiune pe "tecile" şi spaţiile conjunctive şi tendinţa remarcabilă la recidive locale sau proximale. Poate debuta aderent la metafizele paselor lungi, pe care le invadează. Tumora este dură, invadantă, se taie greu, este cenuşiu-albicioasă (ca o "iască" de pe trunchiurile copacilor de pădure). Extirparea chirurgicală la distanţă (exereza largă) sau amputaţia reprezintă singurele alternative terapeutice.
. Lipomul, de obicei localizat subcutan, are un aspect caracteristic, galben, lobulat, bine delimitat. Rulează sub degete la palpare. Are şi alte localizări (mediastinale, abdominale). Se extirpă uşor şi nu recidivează. Atenţie la lipoamele pielii capului care pot fi în realitate meningioame.
. Mixomul este format din ţesut conjunctiv mucos. Localizările preferenţiale sunt aponevrotice, musculare, nervoase (nervi periferici). Fac uneori parte din tumori mixte (fibromixom) şi rareori se malignizează.

. Miomul se întâlneşte rar sub formă benignă. Este o tumoră a fibrelor musculare striate (rabdomiom). Unii îl consideră tumoră teratoidă. Localizarea este aproape exclusiv genito-urinară.
. Angiomul (hemangiom, limfangiom) este o tumoră cu o structură exuberantă şi disproporţionată capilară, care realizează aspecte de "bureţi" cu lacune sanghine şi capilare ectatice aberante.
Forme clinice:
- angiomul simplu (telangiectazie)
- pată vasculară tegumentară -
- angiomul cavernos - mai voluminos, cu aspect de ţesut erectil (poate prezenta cal-cificări, tromboze, "kistificări").
Aceste forme sunt valabile şi pentru limfangiom.
Extirparea lor chirurgicală sau caute-rizarea electrică urmată de plastie cutanată sunt principalele indicaţii de tratament.
. Nevromul apare de regulă după o leziune a unui nerv periferic şi este reprezentat de o acumulare de cilindraxe proliferate împreună cu teci Schwann anarhice şi ţesut fibros. Când este dureros, nevromul de am-putaţie, de exemplu se extirpă înalt, sub li-gatură de catgut şi infiltraţie cu un amestec de 10% alcool 90° şi xilină 1% în părţi egale. Nevromul plexiform subcutanat este o proliferare hiperplazică coordonată şi centrifugă a elementelor nevroglice periferice.

Maligne

sus sus
- Sarcoamele, tumori maligne ale ţesutului conjunctiv, cu potenţiale extensiv, metastatic şi de recidivă extrem de ridicate, pot avea cele mai diverse localizări.
Exereza largă a tumorii nu are justificare. Amputaţia sau dezarticulaţia, cu evidare ganglionară regională şi radioterapia postoperatorie constituie singurul tratament cu şanse de reuşită. în ultimii ani chimioterapia sarcoamelor a înregistrat unele progrese.
Prezintă diferite varietăţi (fibro-sarcom sau sarcomul fuzo-celular, sarcomul globo-celular; sarcomul angioplastic sau angiolitic; sarcomul lipoblastic; sarcomul muscular; sarcomul mieloid).
- Endotelioamele se dezvoltă din ţesutul de origine mezenchimală, cu rol de înveliş intern (seroase). Din această categorie fac parte şi sinovialoamele, descrise anatomo-patologic cu deosebită claritate de Rubens-Duval, Chenot, Lejars, Letulle, Tzauck, Lichtenstein.
- Mixomul malign este contestat de mulţi autori.
- Melanoamele (cu toate formele lor: acromic, melano- blastom etc.) sunt tumori derivate din celulele melanofor*. Cele benigne (pete şi nevi pigmentări) nu pun probleme terapeutice. Chiar din raţiuni estetice este bine să nu ne atingem (chirurgical) de ele.

- Naeyo-carcinomul şi naevo-sarcomul sunt tumori maligne care sunt tratate în principiu în serviciile de dermatologie şi chirurgie
plastică. Semnul principal al unei evoluţii proaste a unei astfel de tumori este inflamaţia peritumorală. Indicaţia chirurgicală este absolută, pentru a limita pericolul de metastaze (extirpare largă, la distanţă, cu electrocau-terul, urmată de plastie cutanată locală sau grefă tegumentară).
- Epiteliale (epitelioamele) au diferite origini (epitelii de înveliş, epitelii secretorii). Epitelioamele tegumentare (pavimentar sau spinocelular, bazicelular etc.) ajung la noi din serviciile de dermatologie, în general. Tratamentul este chirurgical (extirpare largă cu electrocauterul) precedat sau urmat de radioterapie. După un timp variabil (10 zile - 3-6 luni) se procedează la plastie cutanată.
- Nervoase. Tip de tumoră malignă este Schwannomul, derivat din teaca Schwann (omoloagă, ţesutului nevroglic). în genereal, este benignă dar are tendinţe invadante şi de propagare pe trunchiul nervos. Tratamentul este chirurgical (extirpare largă, cu disecţia nervulului, iar la nevoie, chiar rezecţia trunchiului nervos). Metastazele sunt excepţionale.
- Disembrioamele sunt tumori cu evoluţie din resturi embrionare sau din ţesuturi cu evoluţie anormală (disgenezii). Sunt, în majoritate benigne, dar unele se pot maligniza (Chordomul, naevii, epulisul etc).

Cele mai frecvente disembrioame:
- plancentomul;
- chordomul;
- naevii;
- nevromul plexiform;
- lipomul congenital;
- cilindromul;
- adamantinomul;
- adenome congenitale;
- sebaceu;
- sudoripar;
- tiroidoame;
- chiste congenitale;
- epidermice;
- cholesteatoame;
- dermoide;
- tireoglosice.
In general aceste tumori ajung mai rar la ortopezi.


Tipareste Trimite prin email







Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2019 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor


  Sectiuni Patologia chirurgicala ortopedica:


 
Fa-te cunoscut!
Invitatie Online - promoveaza produse medicale

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

vizitatorii nostri pot fi clientii tai