mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Traumatismele coloanei vertebrale
Index » Patologia chirurgicala ortopedica » Traumatismele coloanei vertebrale
» Traumatismele coloanei toraco-lombare

Traumatismele coloanei toraco-lombare







Conditii mecanice
Coloana toraco-lombara functioneaza dupa principii diferite in atie cu coloana cercala si acest lucru se reflecta asupra patologiei ei traumatice. Regiunea toracala a coloanei vertebrale formeaza o cifoza relativ rigida de 15-49 grade in timp ce regiunea lombara are o conformatie lordo-tica mobila mai mica de 60 grade. Anatomic si biomecanic se pot defini 3 regiuni: toracica T1-T10, jonctiunea tranzitionala toraco-lombara T11-L1 si lombara. Jonctiunea toraco-lombara apare ca o regiune cu risc traumatic crescut, prin trecerea brusca de la un sector rigid la unul mobil.


Clasificare

Cea mai elementara clasificare a traumatismelor toraco-lombare opune leziunile vertebrale sile celor insile, asa cum a aratat Nicoll. Identificarea leziunilor sile (care nu au tendinta de deplasare pe parcursul ndecarii, fara a prezenta riscul complicatiilor neurologice sau de agravare a complicatiilor existente) poate influenta substantial calitatea tratamentului. Holdsworth a preluat clasificarea lui Nicoll, modificand-o in functie de mecanismul de actiune al traumatismului. El descrie cinci tipuri de mecanisme de actiune: flexia pura, prin care sunt produse fracturile sile prin compresie, cu tasare anterioara; flexia asociata cu rotatia produce fracturi-dislocatii extrem de insile; extensia produce leziuni discoligamentare anterioare; compresia verticala produce fractura corpului vertebral cu pierderea concentrica a inaltimii; forfecarea produce translatiile intervertebrale cu distorsiunea canalului medular (2).


Danis (4) considera ca silitatea coloanei toraco-lombare este dependenta de integritatea urmatoarelor coloane osteoligamentare: coloana anterioara formata de 2/3 anterioara a corpului vertebral cu ligamentul longitudinal anterior si segmentele corespunzatoare ale inelului fibros si nucleului pulpos; coloana mijlocie formata de ligamentul longitudinal posterior, 1/3 posterioara a corpului vertebral si segmentele corespunzatoare ale inelului fibros si nucleului pulpos discal; coloana posterioara formata din ligamentele supraspinos si inter-spinos, ligamentele galbene, ligamentele capsulare zygapofizare cu elementele osoase ale arcului vertebral (. 10). Cea mai mare parte a fracturilor coloanei toraco-lombare (aprox. 54%) apar intre segmentele T11-L1 definind jonctiunea toraco-lombara ca un centru traumatic inferior. Restul fracturilor se repartizeaza topografic intre T1-T10 (18%) si intre L2-L5 (28%) (. 11, 12).

Examenul clinic si aprecierea insilitatii lezionale toraco-lombare

Aprecierea silitatii sau insilitatii post-lezio-nale joaca un rol critic in orientarea tratamentului traumatismelor coloanei toraco-lombare. Bedbrook afirma ca daca un traumatism produce o dislocatie sau o fractura-dislocatie, care depaseste jumatate din diametrul anterio-posterior al corpului vertebral, aceasta leziune afecteaza silitatea coloanei. Holdsworth a demonstrat caracterul de mare insilitate al fracturilor-dislocatie, prin flexie-torsiune la nivelul jonctiunii toraco-lombare ca o consecinta a distrugerii complexului ligamentar posterior. Mai recent, Danis si Mc. Afee au aplicat conceptul celor trei coloane functionale pentru traumatismele coloanei toraco-lombare definind insilitatea ca o caracteristica a leziunilor in care sunt distruse cel putin doua dintre cele trei coloane. in practica, se
considera ca o pierdere de 50% din inaltimea corpului vertebral sau o angulatie a jonctiunii toraco-lombare mai mare de 15-20 grade duce la desilizarea segmentului sub actiunea greutatii corpului. Evaluarea insilitatii clinice a coloanei toraco-lombare rezulta din sinteza examenului clinic (mai ales neurologic) si a investigatiilor imagistice. O anamneza minima a tipului de accident in care a fost implicata ctima poate fi extrem de utila, iar daca pacientul este fara cunostinta la aceasta pot contribui membrii familiei sau martorii accidentului. Observarea miscarilor spontane ale membrelor la un pacient fara cunostinta sau observarea miscarilor respiratorii pot constitui indicatori ai functiei medulare. Inspectia pacientului in decubit lateral cu coloana cercala imobilizata poate edentia pe peretele posterior zone de echimoze, edem, abra-ziuni, denivelari in treapta pe linia proceselor spinoase sau marirea spatiului interspinos. Pacientul cu constienta poate da indicatii despre sediul si caracterul durerii. Examenul motricitatii incluzand scala de evaluare a fortei musculare, contribuie la localizarea nivelului lezional. Examenul sensibilitatii pe dermatomer, al sensibilitatii exteroceptive, termo-algezice si proprioceptive ramane important atat pentru localizarea leziunii neurologice cat si pentru monitorizarea evolutiei acesteia. Examenul functiei reflexe si prezenta reflexelor patologice indica existenta sau absenta unui sindrom de neuron motor central sau periferic. Cele mai importante reflexe, care ar trebui controlate, sunt: reflexul cremasterian (T12-L1), reflexul anal (S2-S4), reflexul bulbo-cavernos (S3-S4), iar dintre cele patologice, reflexul Babinski si Oppenheimer.


Investigatia radiologica trebuie sa plece de la radiografiile clasice antero-posterioare si laterale. Pentru coloana toracala sunt de mare importanta modificarile partilor moi la nivelul mediastinului. Ele pot sugera o leziune a vaselor mari asociata unei fracturi-dislocatie.
Tomografia computerizata exploreaza mai bine arcurile vertebrale, articulatiile zygapofizare si canalul vertebral. Indicatia pentru investigatia CT este reprezentata de: leziunile coloanei posterioare, suspiciunea de distorsiune a canalului medular si deficit neurologic fara leziuni osoase decelabile pe radiografia standard. Rezonanta magnetica reprezinta singura investigare noninvaziva, care exploreaza maduva spinarii permitand zualizarea edemului, hematomului sau chisturilor intramedulare. Ea face posibila realizarea unui prognostic realist fata de recuperarea leziunilor medulare.




Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor




  Sectiuni Patologia chirurgicala ortopedica:


 
Fa-te cunoscut! invitatie-1
Invitatie Online - promoveaza produse medicale invitatie-2

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

invitatie-3
vizitatorii nostri pot fi clientii tai