Luxatiile cotului sunt reprezentate de o deplasare permanenta a extremitatilor superioare ale celor doua oase ale antebratului in raport cu humerusul in articulatia humero-antebrahiala. Dupa directia in care acestea se deplaseaza, luxatia poate fi posterioara (cu varietatile postero-externa si postero-interna) si luxatia anterioara. Cele mai frecnte sunt luxatiile posterioare. Exista insa si luxatii izolate de radius si de cubitus, precum si luxatii dirgente, cubitusul luxandu-se inauntru, radiusul in afara, in care este interesata obligatoriu si articulaatia radio-cubitala superioara.
Etiopatogenie
Se produc prin cadere pe palma mainii, antebratul fiind in extensie si supinatie fata de brat in special la tineri si femei, intrucat la acestia existenta unei hiperextensii normale prin dezvoltarea uneori
insuficienta a coronoidei si a olecranului (apofize frenatoare), favorizeaza luxatiile de obicei posterior si extern, exceptional anterior si intern.
Anatomie patologica
Prin hiperextensie capsula anterioara impreuna cu ligamentele laterale intern si extern se rup, apofiza coronoida aluneca pe sub trohiee in foseta olecranului si extremitatea superioara a cubitusului si radiusului parasesc solidar contactul cu paleta humerala, deplasandu-se posterior sau postero-extern.
Simptomatologie
Dupa accident, bolnavul acuza o
durere vie, remarca o deformare a cotului si prezinta o impotenta functionala totala. La inspectie, pozitia si aspectul membrului superior sunt caracteristice, bolnavul isi sustine antebratul cu mana sanatoasa, fiind in semiflexie de 130-l40°, mana in pronatie din cauza tensiunii bicepsului si a rotundului pronator.In luxatiile posterioare - privit din profil, antebratul pare mai scurt, iar inainte de aparitia edemului se constata proeminenta olecranului sub triceps, depasind posterior ul paletei humerale.
La palpare se constata anterior proeminenta transrsala a trohleei humerale, iar posterior ole-cranul ascensionat si capul radial care ruleaza sub mana in miscarile de pronosupinatie. Varful olecranului este situat deasupra liniei ce uneste epi-trohleea si epicondilul, triunghiul Nelaton fiind inrsat si olecranul constituind varful sau superior (. 8 a, b).
Miscarile acti ale cotului sunt imposibile, iar daca se incearca sa se mareasca flexia sau extensia, manevra este foarte dureroasa si antebratul revine la pozitia initiala ca un resort. Miscarile pasi de pronatie si supinatie nu sunt limitate si antebratul prezinta miscari anormale de lateralitate.In luxatia postero-externa, antebratul se afla in pronatie, iar trohleea si epitrohleea humerala sunt evidente pe partea mediala a cotului.In luxatia postero-interna, antebratul este in supinatie, iar condilul si epicondilul proemina la partea externa a cotului.In luxatiile anterioare, cotul se afla in extensie si bratul pare alungit cand luxatia este incompleta; cotul se afla in flexie totala si bratul pare scurtat la partea sa anterioara cand luxatia este completa. Deformatia cotului este accentuata, impotenta functionala este totala, olecranul nu se mai palpeaza la partea posterioara a cotului, in schimb se poate palpa paleta humerala si golul fosei olecraniene. Mai frecnt ca in celelalte forme de luxatie, nervul cubital poate fi lezat (10).In toate formele de luxatii este obligatoriu examenul neurologic si al circulatiei prin cercetarea sensibilitatii si a pulsului la artera radiala.
De asemenea, este necesar un examen radiografie al cotului de fata si profil, pentru precizarea diagnosticului si depistarea entualelor leziuni osoase asociate.
Diagnostic
Diagnosticul pozitiv este usor de silit pe baza semnelor clinice, in primele ore dupa accident.
Diagnosticul diferential trebuie facut cu fractura supracondiliana a humerusului, la care se mentin raporturile normale intre cele trei repere osoase (epitrohlee, epicondil si varful olecranului) si sunt prezente miscarile de flexie si extensie, precum si crepitatia osoasa la miscarile de lateralitate. Diagnosticul este mai dificil la copil din cauza tumefierii precoce a cotului.
Complicatii
Complicatiile luxatiilor cotului pot fi imediate, altele tardi.
Dintre complicatiile imediate amintim: fracturile asociate ale olecranului, apofizei coronoide, epitro-hleei si ale capului radial; leziunile vasculare prin compresiune sau ruptura de artera humerala determinata de paleta humerala deplasata anterior (2); leziuni nervoase prin elongatia nervului median sau cubital.
Dintre complicatiile tardi, cele mai frecnte sunt osteomul posttraumatic al brahialului anterior, artroza posttraumatica si sindromul ischemic Volkmann.
Evolutie
O luxatie simpla redusa la timp are un prognostic bun. in 80% din cazuri recuperarea este completa in timp de 2-3 saptamani.
Tratament
Reducerea luxatiei de cot trebuie facuta de urgenta, ortopedic, sub anestezie generala sau locala.In luxatia posterioara cu bolnavul in decubit dorsal se face o tractiune in axul antebratului, in pozitia in care se gaseste, de semiflexie, nu in extensie completa si contratractiune pe brat. Pe masura ce se face tractiunea, se asociaza o presiune blanda distala si inainte aplicata cu policele olecranului si o flexiune a antebratului in momentul in care se apreciaza ca apofiza coronoida se gaseste in dreptul trohleei, moment in care se simte reducerea (. 9).
Dupa controlul clinic al reducerii, cotul se imobilizeaza in flexiune de 90° pe o atela gipsata posterioara pentru 2 saptamani. Imediat se face si controlul radiografie al reducerii de fata si profil. Dupa scoaterea ghipsului, sunt indicate miscari acti si contraindicate miscarile pasi sau fortate ca si
masajul care favorizeaza aparitia calcifierilor peri-articulare (3).In luxatia anterioara, in timp ce un ajutor mentine antebratul flectat, medicul face o tractiune puternica pe extremitatea superioara a celor doua oase pe care le trage in jos si inapoi. in fracturile asociate, de olecran, este indicata osteosinteza cu hoban.In luxatia deschisa se practica toaleta locala, reducerea luxatiei, inchiderea plagii articulare, imobilizarea pe atela gipsata si tratament cu antibiotice.In luxatia complicata cu fractura si inclavarea epitrohleei se recomanda interntia chirurgicala, cu degajarea, repunerea si fixarea fragmentului osos ce se opune reducerii luxatiei.In luxatia de cot asociata cu fractura de cap radial se reduce mai intai luxatia cotului si apoi se trateaza fractura prin rezectie de cap radial.
Osificarile articulare si periarticulare nu vor fi operate decat dupa maturizarea lor si numai daca ele jeneaza miscarile in articulatia cotului (4).In redoarea cotului sunt indicate interntii mobilizatoare de tipul artrolizei sau artroplastiei.
