1) Hemoragia. Tratamentul socului si hemoragiei sunt prioritare in traumatismele pelsului. Identificarea surselor majore de sangerare la politrauma-tizati poate fi dificila;
a) Aproximativ 10-20% dintre pacientii cu traumatisme majore pelne au asociate traumatisme intraabdominale, in special rupturi de
splina si ficat. Lavajul peritoneal si
tomografia computerizata poate diferentia sursa hemoragiei.
b) Sursa hemoragica in fracturile inelului peln sunt fracturile oaselor spongioase, de asemenea ruptura vaselor pelne si lombare.
c) 40% dintre toti pacientii cu fracturi majore pelne vor necesita transfuzii. Fracturile sile rar dau
hemoragii importante, pe cand in fracturile insile hemoragia este o regula.
d) Traumatismele majore vasculare apar in 2% dintre fracturile pelne.
e) Controlul hemoragiei in fracturile pelne:
. Masuri de resuscitare generala, perfuzii si transfuzii intravenoase.
. Manipularea si miscare minima a pacientului.
. Monitorizarea starii de coagulare.
. Reducerea si silizarea fracturilor pelne pot fi foarte eficace in controlul hemoragiei.
- aplicarea fixatorului extern peln (. 8);
- aplicarea pantalonului pneumatic antisoc poate uneori sa duca la sindrom timentai al extremitatilor inferioare.
. Arteriografie
- indicata cand examinarile obiective sunt sugestive pentru traumatism vascular major;
- indicata daca hemoragia continua, in ciuda aplicarii fixatorului extern;
- poate-permite embolizarea.
. Explorarea chirurgicala
- necesara pentru traumatismele majore ale vaselor;
- explorarea chirurgicala pentru incercarea controlului direct al hemoragiei pelene este rar indicata, este extrem de dificila si atrage o mare rata a mortalitatii operatorii. Ar putea fi luata in considerare doar cand toate celelalte metode alternative s-au epuizat.
- hemipelvectomia de urgenta a fost raportata la cativa pacienti pentru controlul hemoragiei.
- in timpul laparatomiilor pentru traumatisme abdominale asociate,
hematomul peln nu ar trebui sa fie deranjat.
2) Fracturile pelne:
a) Tipul A (Tile) - traumatisme sile, includ fracturi prin smulgere, fracturi izolate de inel peln, fracturi de aripa iliaca, fracturi cu incalecare. Se trateaza doar simptomatic sau osteosinteza cu suruburi si placi (. 9).
b) Tipul Bi (Tile)
. Cu un diastazis anterior sub 3 cm, pot fi tratate conservator
. Cu peste 3 cm deplasare sunt tratate prin reducere si osteosinteza anterioara.
c) Tipul B2 (Tile)
. Cand diformitatea rotationala este sub 30°, iar inegalitatea de lungime a membrelor pelne este sub 1,5 cm, se poate trata simptomatic cu protectia sprijinului cu incarcare.
. Cand diformitatea rotationala este peste 30° sau inegalitatea depaseste 1,5 cm va fi tratata prin reducere si osteosinteza.
d) Tipul Ci trebuie tratate prin reducere si osteosinteza.
e) Fracturile deschise pelne
. Fracturile deschise ale pelsului dau o mortalitate de 15-50%. Seriile recente publica mortalitatea de aproximativ 25%. Mortalitatea este legata initial de hemoragie, iar apoi de sepsis si deteriorarea multipla de organe.
. Fracturile sile au un prognostic general bun, pe cand fracturile insile au o mare incidenta a complicatiilor, sepsisului si mortalitatii.
. Traumatismele rectului asociate fracturilor pelsului au un prognostic rezervat, cu o mare incidenta a sepsisului.
. Tratamentul fracturilor deschise de pels (13):
- controlul hemoragiei, adesea severa; pierderea efectului de tamponada prin fractura deschisa exacerbeaza pierderea sangna;
- irigare si debridare;
- antibioticoterapie intravenoasa, incluzand gram-negati si antibiotice pe anaerobi;
- fixator extern cu sau fara tractiune in traumatismele insile;
- fracturile deschise de bazin cu traumatisme rectale sau perineale, cu potentialul contaminarii prin scaun de la plaga, trebuie tratate imediat prin colostomie de drenaj pentru a minimaliza itoarea contaminare prin scaun (fecale).
