mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Fracturile de pelvis sl acetabulum
Index » Patologia chirurgicala ortopedica » Fracturile de pelvis sl acetabulum
» Fracturile acetabulare

Fracturile acetabulare







Anatomie
Aceulum este compus din coloanele anterioare si posterioare care se imbina intr-un Y inversat, zut din lateral (. 10).
1. Coloana anterioara se intinde de la creasta iliaca catre simfiza pubiana si formeaza peretele anterior al aceulului.
2. Coloana posterioara se intinde de la marea scobitura sciatica, include peretele posterior aceta-bular si continua catre ramura inferioara pubiana si tuberozitatea ischiatica.
3. Plafonul aceular, sau imbinarea superioara a celor doua coloane care suporta intreaga greutate.

Clasificarea fracturilor aceulare
Dintre cele mai cunoscute si utilizate clasificari in fracturile aceulare sunt: Clasificarea Letournel, Clasificarea AO-ASIF si Clasificarea lui Tile.
A. Clasificarea lui Tile In fracturile aceulare


1. Nedeplasate

2. Cu deplasare:


Tip I: tipul posterior + dislocare postehoara

a) de coloana posterioara;




b) de perete posterior:

1) asociat cu coloana posterioara;
2) asociat cu fractura transversa. Tip II: tipul anterior ± dislocare anterioara
a) de coloana anterioara;


b) de perete anterior;

c) asociate: perete anterior cu coloana anterioara ± fractura transversa.


Tipul III: transversale ± dislocare centrala

a) transversale pure;


b) fractura in T;

c) fracturi asociate transverse + fracturi de perete;


d) fracturile ambelor coloane.

B. Clasificarea lui E. Letournel in fracturile aceulare
E. Letournel, alaturi de R. Judet, este initiatorul rezolrii chirurgicale in fracturile aceulare, and in 1993 un numar de 839 fracturi de aceulum operate. Clasificarea lui Letournel in fracturile aceulare cuprinde 13 tipuri de fracturi, care contin cinci forme principale de leziuni, iar restul sunt leziuni asociate. Cele 13 tipuri de fracturi sunt:
1. fractura de coloana posterioara;


2. fractura de perete posterior;

c. fractura de perete si coloana posterioara;
4. fractura de coloana posterioara si hemitrans-versala anterior;
5. fractura coloanei anterioare;


6. fractura peretelui anterior;

7. fractura peretelui si coloanei anterioare;
8. fractura peretelui anterior si hemitransversala posterior;
9. fractura coloanei anterioare si hemitransversa posterior;


10. fracturi transverse;

11. fracturi in forma literei "T\";


12. fractura transversa si de perete posterior;

13. fractura ambelor coloane.
Cele 5 leziuni elementare (principale) in fracturile aceulare sunt:
- fractura peretelui posterior aceular;


- fractura coloanei posterioare aceulare;

- fractura peretelui anterior aceular;


- fractura coloanei anterioare aceulare;

- fracturile transversale.
C. Clasificarea AO-ASIF in fracturile aceulareIn ceea ce priveste clasificarea fracturilor aceulare acestea sunt codificate astfel:
62 = fracturile aceulare.


A, B, C = cele trei tipuri de fracturi

A = articulatia este partial interesata, fie suprafata articulara anterioara, fie suprafata articulara posterioara detasand o data cu ea si o parte din coloana aceulara respecti.
B = articulatia este partial interesata, fractura este orientata transversal, poate fi si in "T\", iar o parte a suprafetei articulare ramane intotdeauna atasata de iliac.
C = articulatia este total interesata, interesand ambele coloane si extinzandu-se fie spre iliac fie spre articulatia sacroiliaca.
Fiecare tip de fractura (A, B, C) are cate trei grupe: 1, 2, 3. Astfel:In tipul A - grupa 1 cuprinde peretele posterior, grupa 2 coloana posterioara, iar grupa 3 coloana si peretele anterior.In tipul B - grupa 1 cuprinde fracturile transverse de aceulum cu gaura obturatorie intacta, grupa 2 are fracturile transverse in care forma de "T\" a fracturii intereseaza si gaura obturatorie, iar in grupa 3 sunt fracturi hemitransverse posterior si care intereseaza si coloana anterioara.In tipul C - grupa I cuprinde fracturile de ambe coloane aceulare care intereseaza si aripa iliaca pana sus, grupa 2 fracturile de ambe coloane aceulare, care intereseaza si aripa iliaca mai jos, iar grupa 3 fracturile interesand si articulatia sacroiliaca.
Exista in fiecare grupa cate trei subgrupe, iar fiecare subgrupa poate cuprinde si corectivele (elementele suplimentare) a, b, c, d, e, f, g. Astfel corectivele c-g includ pentru toate fracturile tratate chirurgical si detalii asupra leziunilor cartilaginoase aceulare, numarul fracturilor aceulare, leziunile capului femural si fragmentele intraarticulare necesitand extragerea lor chirurgicala.



Diagnosticul in fracturile aceulare (13, 2)
Examinarea clinica - Anamnestic vom explora mecanismul de producere a fracturii, care ne sugera si aspectul fracturii aceulare. Astfel vom depista loviturile pe marele trohanter precum si loviturile la nivelul genunchiului (fracturile "de bord\") care se asociaza si cu fracturi de rotula sau alte fracturi ale genunchiului, cele doua mecanisme de actiune se asociaza frecvent cu fracturile cu pro-truzie aceulara.
Examinarea clinica obiecti generala este obligatorie. Hemoragia poate fi masi, ca si in fracturile inelului pelvin, iar asocierea cu o multitudine de alte traumatisme foarte posibila.
Examinarea membrului pelvin trebuie sa depisteze o subluxatie posterioara a soldului, o fractura de rotula sau o leziune de nerv sciatic. De asemenea la inspectie se poate depista contuzia marelui trohanter sau a genunchiului. Atitudinea membrului pelvin sugereaza o dislocare: rotatia interna o dislocare posterioara, rotatia externa o dislocare anterioara. Miscarea soldului poate depista gradul insilitatii articulare.
Examinarea radiografica


- RxAP standard a bazinului si soldului (. 11 A).

- Rx oblica obturatorie (. 11 B) si oblica alara (. 11 C).


- CT (tomografia computerizata) (. 12).

- CT cu reconstructie tridimensionala (.13).

Complicatii
1. Artroza posttraumatica se datoreaza incongruentei reziduale articulare.
2. Paralizia nervului sciatic - este cea mai frecventa in dislocarile posterioare si se utilizeaza calea posterioara Kocher-Langenbeck pentru rezolrea ei chirurgicala.
3. Osificarile heterotopice. Factori de risc sunt disectia extensi a musculaturii gluteale. Osificarile pot limita sever miscarile articulare. Profilaxia se poate realiza cu indometacin (25 mg x 3/zi timp de 8 saptamani) sau doze mici de iradiere.


Tratament (4)

Indicatiile chirurgicale in fracturile aceulare pot fi astfel rezumate (Tile):
1. Din punct de vedere al fracturii: Incongruenta data de:
- zidul sau coloana posterioara;


- fracturile cu deplasare ale plafonului aceta-bular;

- fragmente osoase intraarticulare.


2. Din punct de vedere membru pelvin:

- traumatizarea nervului sciatic;


- fractura femurului de aceeasi parte;

- fractura genunchiului de aceeasi parte.


3. Din punct de vedere al pacientului:

- pacientii politraumatizati. Tratamentul fracturilor aceulare:
1. Fracturile fara deplasare. Fracturile sub 2 mm deplasare si o congruenta articulara satisfacatoare pot fi tratate prin tractiune si protectie de incarcare.
2. Fracturile cu deplasare
a) Tratamentul nonchirurgical. Fracturile cu unghiul acoperisului >45° pe toate incidentele, cu o reducere congruenta a capului femural fara tendinta la dislocare sau subluxatie, pot fi satisfacator tratate prin tractiune si descarcare de sprijin. Celelalte tipuri ce nu se incadreaza cu cele de mai sus au indicatie de reducere chirurgicala si silizare, b) Tratamentul chirurgical
- De obicei se efectueaza intre 3-l0 zile de la accident pentru a permite diminuarea sangerarii.
- Abordul chirurgical este ales in functie de anatomia fracturii, care poate cere o disectie extensi pentru a ajunge la fractura (abordul posterior Kocher-Langenbeck, ilioinghinal sau iliofemural), iar osteosinteza se face cu placi de reconstructie si suruburi (. 14).



Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor