Prolapsul bontului cervical
Prolapsul bontului cervical dupa histerectomie subtotala se intalneste rar, datorita restrangerii indicatiilor acestei interntii. Se recomanda extirparea colului prolabat si suspendarea boitei
vaginale prin-tr-unul din procedeele descrise anterior. Prezenta frecnta a unui enterocel impune si cura acestuia. Interntia este consolidata prin colporafie anterioara si colpoperineoplastie. Dca se intentioneaza o interntie chirurgicala pe cale abdominala pentru alte leziuni, se poate efectua suspensia bontului cervical prin procedeul de sacro-cervicopexie, cu mesa de mersilen, teflon sau fascia lata, dupa controlul oncologic prealabil al bontului cervical.
Alungirea hipertrofica a colului uterin
Alungirea hipertrofica a colului uterin reprezinta prolabarea colului uterin mult alungit, in afara ori-ficiului vulvar, impreuna cu peretii vaginali. Tratamentul este chirurgical, diferentiat in functie de patologia coiului si organelor genitale interne. Daca colul este normal si nu exista patologie genitala asociata, se recomanda amputatia inalta a colului prolabat si culdoplastie McCall. Daca alungirea hipertrofica a colului se asociaza cu patologie genitala, se recomanda extirparea uterului si colului alungit totdeauna pe cale abdominala, Douglasec-tomie si fixarea bontului vaginal dupa procedeul Burch sau prin colposacropexie. Interntia se incheie cu colpoperineoplastie.
Prolapsul ovarian
Prolapsul
ovarian este o forma particulara a tulburarilor de statica pelvina, caracterizat prin
durere cronica pelvina. Din punct de dere anatomic se intalneste un
ovar cu mobilitate excesiva, localizat in pelvis, care in ortostatism se situeaza la nilul limitei intre corpul si colul uterin. Se asociaza frecnt cu
varicele nei ovariene (similitudine cu vari-cocelul la barbat). Simptomatologia este reprezentata de dureri difuze independente de ciclul menstrual, uni- sau bilateral, suprasimfizar, iradiate lombar sau la nilul coapsei si care se exacerbeaza la ridicarea greutatilor, hiperperistaltism intestinal, contact sexual. Diagnosticul de suspiciune il realizeaza examenul clinic, prin pozitia
ovarului si durerea tipica la mobilizarea ovarului catre peretele excavatiei. Diagnosticul de certitudine este conferit
de laparoscopie. Diagnosticul diferential cel mai important este cu anexita cronica.
Tratamentul il constituie laparoscopia diagnostica. Fixarea ovarului in aderente constituie indicatie chirurgicala. Se practica: adezioliza, entual ova-rectomie sau ovaropexie (la peritoneul parietal lateral pelvin).
CONCLUZII
Tulburarile de statica minore trebuie tratate conservator. Interntia chirurgicala poate fi uneori neadecvata. Tratamentul conservator si trofic se aplica pana la identificarea componentei anatomice deficitare, care poate fi entual corectata chirurgical. in caz contrar riscam o interntie chirurgicala esuata, cu persistenta IUE necompensata, datorita aplicarii unui tratament neadecvat sau incomplet.
Functia
sexuala trebuie totdeauna luata in considerare in decizia interntiei chirurgicale.
Rezultatele pe termen lung ale chirurgiei tulburarilor de statica pelvina sunt incerte.
Exista putine date in literatura privind procedeele si tehnicile alternati de tratament.
Chirurgia reconstructiva si reparatorie in tulburarile de statica pelvina trebuie sa aiba la baza principiile anatomice normale a pelvisului.
Incontinenta urinara nu este totdeauna secundara unei
tulburari de statica pelvina si, daca este prezenta, trebuie instigata obligatoriu preoperator.
