mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  

Fibromul uterin
Index » Patologia chirurgicala ginecologica » Fibromul uterin
» Tratamentul fibromului uterin

Tratamentul fibromului uterin




Tratament profilactic
Tratamentul profilactic include un complex de masuri, de la masuri origanizatorice, constand din controlul periodic si dispensarizarea femeilor, pana la masuri\'de igiena care vizeaza prescrierea unor reguli elementare ca repausul la menstruatie, regim igienico-dietetic, evitarea vietii sedentare etc.
Tratamentul curativ


Tratamentul medicamentos

Etiologia fibromului fiind insuficient cunoscuta, in prezent, nu exista un tratament etiologic.
Tratamentul medical al fibromului este, din acest considerent, doar simptomatic, adresandu-se in primul rand metroragiilor, leucoreei si durerilor, cu alte cuvinte tulburarilor functionale ale acestora.
Hormonoterapia, la care se recurge in mod obisnuit in fibromul uterin, nu produce inlutia procesului proliferativ, cel mult il stopeaza si opreste hemoragiile. Existenta unor simptome, ecand un important dezechilibru hormonal (sindrom premen-strual pronuntat) poate justifica de asemenea tratamentul medicamentos hormonal.
Ca atare, indicatiile hormonoterapiei in fibromul uterin sunt:
- fibroamele mici (sub 6 cm diametru), necomplicate, a caror principala manifestare este hemoragia;


- diagnostic sigur;

- prevenirea recidivelor post-operatorii (cand s-a practicat o chirurgie conservatoare).
Cele mai multe din fibroame, in apropierea menopauzei se pot atrofia pana aproape de disparitie.
Cresterea fibromului si aparitia complicatiilor impun insa sactiunea chirurgicala, tratamentul chirurgical fiind de altfel, conduita terapeutica de electie in fibromul uterin.
Tratamentul hormonal se bazeaza pe folosirea progestativelor intre a 15-25-a zi a ciclului menstrual, produsele utilizate trebuind sa indeplineasca urmatoarele deziderate: o activitate progestativa puternica; o buna activitate antiestrogenica; absenta efectelor androgenice. Derivatii de 17-OH progeste-ron, ca Medroxiprogesteronul corespund cel mai bine acestor deziderate, administrandu-se in doze de 1-2 comprimate intre a 15-25-a zi a ciclului menstrual, timp de 3-6 luni.
De subliniat faptul ca progestativele nu au facut proba actiunii asupra miometrului insusi, actionand doar asupra endometrului care este sediul unei hiperplazii. in schimb, derivatii de nortestosteron, ca linestrenolul, administrat in acelasi mod ca si Medroxiprogesteronul, au o activitate progestativa puternica, dar si o activitate androgenica noila, ceea ce impune o supraveghere atenta clinica si biologica a bolnavelor. La fel, si estroprogestativele sunt contraindicate, existand riscul cresterii secretiei endogene de estrogeni, determinand cresterea lumului tumorii si farizand necrobioza aseptica.
Recent, s-a propus utilizarea analogilor de LH-RH (GnRH) pronind de la observatia ca dupa menopauza fibromul inlueaza. intr-adevar, analogii de GnRh blocheaza secretia de FSH si LH, pun ovarul in repaus si suprima secretia de estrogeni ca si in menopauza. Sangerarea se opreste,
fibromul diminua in lum (20-70% din cazuri). Analogii de GnRH se administreaza si preoperator pentru a reduce lumul fibromului si a simplifica interventia. Tulburarile antrenate de GnRH prin carenta estrogenica (bufeuri, osteoporoza, atrofia genitala) ca si pretul inca ridicat al acestor droguri (Busclerin, Decapiptyl, Suprefact) limiteaza folosirea pentru tratament prelungit.
Durata tratamentului nu va depasi 5-6 luni si va fi rezervat doar fibroamelor, care prezinta o simptomatologie functionala, fara a inlocui chirurgia in cazul cand apar complicatii.


Tratamentul chirurgical

Tratamentul chirurgical constituie tratamentul de electie in fibromul uterin, fiind singurul capabil pana in prezent sa inlature tumora si complicatiile ei, sa conserve integral sau partial functia genitala a femeii, cu un prognostic vital si functional indepartat, cat mai bun.
Tratamentul chirurgical al fibromului uterin, va tine seama de o serie de factori: varsta, dimensiunea fibromului, loul clinic, elutia si eventualele complicatii ale acestuia.
Prin prisma acetor factori, indicatiile tratamentului chirurgical, dupa P. Sirbu sunt:
- fibroamele care nu au beneficiat de tratament medicamentos;
- fibroamele luminoase;
- fibroamele care determina stari de urgenta (hemoragii masive, torsiune, necrobioza);
- fibroame complicate (dureroase, cu tulburari urinare, tulburari venoase, arturi repetate);
- fibroame asociate cu alte stari patologice (endo-metrioza, chist de ovar, cancer de corp uterin), cu atat mai mult cu cat chiar incertitudinea diagnosticului poate fi o indicatie cu conditia de a exclude o sarcina.
Tehnica adoptata si tipul interventiei, depinde de varsta bolnavei. Astfel:
- la femeile tinere intre 35-45 de ani, se va recurge, la interventii chirurgicale conservatoare, care au avantajul ca pastreaza functia menstruala si chiar de gestatie a uterului, respecta endometrul, organ de receptie hormonala si nu modifica statica organelor pelviene;
- intre 45-50 de ani in caz de interventie chirurgicala se va proceda la histerectomie totala, uneori cu anexectomie bilaterala, conservarea go-nadelor nefiind foarte importanta, mai ales daca intra-operator se constata o patologie asociata;
- peste 50 de ani, abstinenta, eventual tratamentul simptomatic constituie regula, iar la aparitia unei complicatii, se recomanda histerectomie totala, cu anexectomie bilaterala (4).
Interventiile chirurgicale, multiple, se pot efectua fie pe cale vaginala, ca in cazul polipilor fibrosi sau acupati prin col, fie cel mai frecvent, pe cale abdominala.
Abordarea abdominala se face prin laparotomie mediana subombilicala sau prin laparotomie transversala suprapubiana Pfannenstiel sau Pfannenstiel-Aburel.
Metodele chirurgicale pot fi multiple:
1. Metodele paliative sunt indicate in sangerarile mari, rezolvand temporar problema hemoragiei (chiuretaj uterin, tamponament vaginal, columnizare). Dintre acestea, chiuretajul uterin are avantajul de a fi in acelasi timp si hemostatic si biopsie, eliminand o suspiciune de adenocarcinom de corp uterin.
2. Metodele conservatoare:
a) Miomectomia, reprezinta tipul de interventie chirurgicala conservatoare din chirurgia ginecologica, uterul ramanand intact, pastrandu-si toate functiile. Interventia se poate efectua si prin chirurgia endoscopica, ce reduce mult timpul de spitalizare. Operatia consta din enucleerea nodulilor fi-bromatosi prin decapsulare, dupa incizia unui fibrom pediculat subseros. Este tipul de interventie indicat in special la femeile tinere, contraindicatiile miomectomiei derivand numai din leziunile patologice asociate (ale colului, anexelor). Riscul recidivelor nu este insa de neglijat. Mioamele submu-coase se opereaza preferential pe cale histero-scopica, iar celiochirurgia este indicata pentru tratamentul mioamelor subseroase sau interstitiale.
b) Miometrectomia. Miometrectomia sagitala Aburel, este de asemenea un procedeu de chirurgie functionala fiind indicata la femei tinere in cazurile de fibromatoza uterina difuza, in care miomectomia nu poate fi realizata. Contraindicatiile sunt legate de varsta (nu se practica peste 40-42 ani), de prezenta unei eventuale sarcini, de o infectie utero-anexiala, de leziunile suspecte de malignizare de la nivelul colului, endometrului si a anexelor.
Interventia consta din extirparea nodulilor si a unei parti din musculatura, croindu-se o felie sagitala anterioara, seromiometriala, incepand de pe fata anterioara a istmului pana la fundul uterin si de aici spre fata posterioara a istmului. Prin aceasta interventie se reuseste conserevarea unei parti importante de miometru si a endometrului, rezultatele fiind foarte bune, aparatul genital ramanand intact
sub raport anatomic si functional. Operatia fiind foarte sangeranda, necesita obligatoriu drenajul fundului de sac Douglas, cu un tub subtire care se va lasa pe loc 24-48 ore.
c) Histerectomiile partiale fac parte din procedeele chirurgicale conservatoare. Ele conserva partial uterul, vascularizatia si functionalitatea genitala (hormonala, menstruala, sexuala, statica pelvina), dar nu conserva si functia gestativa, existand procedee chirurgicale numeroase. Dupa nivelul la care se practica, histerectomia poate fi: fundica, supraistmica, subtotala. De subliniat faptul ca orice histerectomie partiala asociata cu anexec-tomia bilaterala devine implicit interventie radicala.
- Histerectomia fundica, consta in extiraprea nodulilor fibromatosi cu localizare fundica.
- Histerectomia supraistmica, inalta cu conservarea anexelor este denumita si histerectomie "intermediara\", deoarece din punct de vedere tehnic, se situeaza intre histerectomia subtotala si histerectomia fundica. Dintre numeroasele procedee de histerectomie supraistmica amintim si procedeul Tr. Rebedea cu reconstituirea cavitatii uterine, prin confectionarea unui lambou miometrial, care permite conservarea functiei menstruale (3).
- Histerectomia subtotala. in histerectomia subtotala care nu se va practica la femeile tinere, in plina activitate sexuala si nici cele in varsta datorita riscului unui cancer de bont restant, corpul uterului se extirpa in intregime.
Atat histerectomia subtotala, cat si totala se pot efectua prin celiochirurgie, riscurile acesteia nefiind insa de neglijat: complicatii imediate, reducile (peritonita chimica) sau tardive (aderente pelvine) si necesita o echipa cu experienta. Prezinta insa marele avantaj al reducerii duratei de spitalizare.
3. Metode radicale:
Interventiile radicale, mutilante. Histerectomia totala consta in extirparea in totalitate a uterului, atat a corpului uterin cat si a colului, cu sau fara conservarea anexelor, in functie de varsta femeii (de obicei peste 45 ani) si patologia anexiala asociata.\'
Astazi, atat incidenta scazuta a complicatiilor fibromului, altadata de temut, cat si posibilitatile terapeutice moderne, au ameliorat prognosticul vital. Cu exceptia degenerescentei maligne care poate surveni chiar in menopauza, celelalte situatii au in general, un prognostic farabil.
Prognosticul functional al fibromului uterin interfera cu principiul chirurgiei conservatoare, el fiind de cele mai multe ori bun, cand conditiile locale si procedeul utilizat conserva functia menstrual-hor-monala, de gestatie si sexuala, statica pelvina si echilibrul psiho-ners.



Tipareste Trimite prin email


Copyright © 2008 - 2018 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor