mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali
Cancerul vulvar
Index » Patologia chirurgicala ginecologica » Cancerul vulvar
» Conduita terapeutica

Conduita terapeutica


Share



in cele mai multe cazuri simptomul cel mai important este pruritul care duce la grataj cu leziuni supraadaugate. in conditiile efectuarii biopsiei care arata ca este vorba despre o leziune benigna (cel mai frecvent fiind lichenul), se poate institui tratamentul local. Tratamentul leziunilor benigne atrofice se face cu preparate locale care contin testosteron, initial testosteron propionat 2% de doua ori pe zi timp de o saptamana, apoi o data pe zi. Pot apare reactii adeverse: hipertrofie de clitoris sau cresterea pilozitatii. Daca aceste efecte sunt foarte importante, se pot folosi creme cu progesteron. Pacientele care au beneficiat de tratamentul cu testosteron vor continua tratamentul pe o perioada nedeterminata, cu doua aplicatii pe saptamana.In conditiile in care iritatia nu diminua cu tratamentele mai sus mentionate la care se adauga masuri igienice specifice (imbracaminte din bumbac, sapunuri alcaline etc), se pot administra corticoizi local (triamcinolon acetonid, fluocinolol etc.) in aplicatii de doua ori pe zi, simptomatologia disparand in 10-l4 zile. Folosirea indelungata a corticoizilor topic pQate duce la atrofie si retractie vulvara. Odata ce pruritul a fost controlat, doza de corticoizi se reduce sau, daca se impune folosirea indelungata, se va alege un preparat nefluorurat (hidrocor-tizon). in rarele cazuri in care nici corticoizii nu sunt utili, se incearca metode alternative de tratament: folosire de sapunuri foarte alcaline, solutie Burow (solutie 5% de acetat de aluminiu) si o igiena perfecta cu asigurarea permanenta a uscaciunii locale (8).

La unele paciente cu lichen atrofie apare re-tractia severa a tegumentului, mai ales la nivelul comisurii posterioare, cu aparitia cicatricelor si in-duratie locala. Actul sexual devine foarte dureros si chiar imposibil. S-au descris diverse procedee chirurgicale de rezolvare a acestor leziuni. Zonele retractate si fisurate de la nivelul comisurii posterioare se excizeaza impreuna cu o portiune de 3-4 cm din mucoasa vaginala distala, rezultand astfel un defect eliptic care se inchide prin sutura mucoasei vaginale posterioare la tegumentul perineal.

Neoplazia intraepiteliala
Odata silit diagnosticul de leziune intraepiteliala pe baza biopsiei, se impune ridicarea zonei neoplazice. Clinicianul trebuie sa tina cont insa ca in cazul neoplaziei vulvare progresiunea leziunilor de la displazia usoara (VIN I) la cea moderata (VIN II) si severa sau carcinom in situ (VIN III) si apoi pana la carcinom invaziv, nu este atat de bine demonstrata ca in cazul neoplaziei cervicale. in plus, leziunile sunt adesea multifocaie, necesitand tratamentul tuturor zonelor lezionale. Ca o curiozitate, merita mentionat ca unele leziuni diagnosticate cert ca neoplazii intraepiteliale au regresat spontan, acestea fiind mai ales leziuni supradenivelate aparute la femei tinere. Acest lucru ar putea fi explicat de cercetarile AND-ului nuclear al celulelor atipice care arata ca nu toate leziunile cu acest aspect sunt premaligne. Cercetari recente au demonstrat ca doar 4 din 8 cazuri de atipii vulvare diagnosticate biopsie s-au dovedit a fi aneuploide la analiza AND (poiipioidia caracterizeaza leziunile benigne in timp ce aneuploidia este specifica pentru neoplazia intraepiteliala).
Progresia VIN la carcinomul invazieste rara fiind estimata a apare in doar 6% din cazuri. Desi VIN este diagnosticata in procent mai mare la femeile tinere, riscul de progresie spre carcinomul invazicreste cu varsta femeii si cu gradul de imunodepresie (3). Riscul de invazie este mai mare in cazul leziunilor cu aspect neregulat care sunt si mai frecvente la femeile in varsta. Aceste paciente au riscul cel mai mare de a ascocia la o leziune intraepiteliala un carcinom invaziv, procentul fiind de 20-30.
Este din ce in ce mai mult studiat rolul potential al HPV in aparitia VIN. Infectia vulvara si vaginala cu HPV este foarte raspandita si se asociaza cu aspectul histologic caracteristic de koilocitoza (modificari nucleare celulare si halou periferic), aceste aspecte aparand adesea si in neoplaziile intraepiteliale. Studiile arata ca la pacientele in varsta (peste 45 de ani) nu se obiectiveaza stigmatele infectiei cu HPV pe probele biopsice in timp ce pacientele la care VIN este insotit de koilocitoza sau condilomatoza, varsta medie este de 31 de ani. Acest lucru sugereaza ca papilomavirusul poate fi implicat in etiologia cancerului vulvar, dar infectia virala nu duce neaparat la neoplazie. Dintre clasele de HPV tipurile 6 si 11 sunt cel mai frecvent implicate in leziunile benigne in timp ce HPV 16,18,33 si 35 se asociaza mai frecvent cu neoplazia intraepiteliala si carcinomul invaziv. intrucat problemele implicarii etiologice a HPV nu sunt inca elucidate, decizia terapeutica trebuie sa se bazeze pe descoperirile histologice si nu pe prezenta sau absenta infectiei HPV sau a diferitelor subtipuri virale (12).
Problema abordarii terapeutice a infectiei HPV este complicata mai ales pentru ca este foarte raspandita, in timp ce riscul progresiei de la infectia HPV la VIN este foarte redus. Se pare ca atitudinea cea mai corecta este de a restrange terapia doar la pacientele care au o acuza (prurit, dispa-reunie) si la cele cu leziuni de tip VIN I si mai ales VIN II si VIN III. Descoperirea citologica sau histo-logica a infectiei asimptomatice cu papilomavirus ca si koilocitoza nu reprezinta indicatii pentru terapia antivirala specifica.In ceea ce priveste leziunile intraepiteliale diagnosticate histologic, tratamentul este complicat de faptul ca leziunile sunt multifocaie si pot fi separate de zone intinse nelezionale. Majoritatea leziunilor sunt localizate posterior, predominent in zona peri-neala. indepartarea chirurgicala este regula, dar tipul interventiei s-a modificat mult in ultimii ani. in trecut, vulvectomia simpla (extirparea tegumentului vulvar inclusilabiile mari, mici, clitorisul si tegumentul perineal) era larg practicata in cazul carci-noamelor in situ; in prezent aceasta interventie multilanta si-a redus aplicabilitatea, mai ales daca este vorba despre femei tinere (3). Pentru a imbunatati rezultatele estetice, Rutledge si Sinclair au introdus o noua metoda prin care indeparteaza tegumentul vulvar, pastrand clitorisul, si inlocuieste pielea vulvara cu o autogrefa cu piele libera despicata, in multe cazuri insa, nu este necesara o interventie atat de extinsa si poate fi suficienta doar excizia zonei lezionale. Riscul recurentei este crescut daca la examenul histopatologic se identifica celule neoplazice in marginile piesei extirpate. in orice caz, intrucat recidivele pot apare chiar daca excizia s-a facut in limite de siguranta oncologica, urmarirea pacientei pe termen lung este obligatorie (13).

Exista in prezent si alte altenative terapeutice, cum ar fi laserul cu dioxid de carbon, utilizat in tratamentul VIN care nu depaseste o grosime de 3 mm. Avantajul consta in eradicarea tesutului vul-var anormal fara cicatrice. Cele mai multe paciente au nevoie doar de o sedinta terapeutica, dar exista si cazuri in care sunt necesare mai multe sedinte, mai ales in cazul leziunilor intinse sau multifocale. Studiile arata ca terapia cu laser este in majoritatea cazurilor la fel de eficienta ca tratamentul cirurgical, dar pot exista paciente la care sa fie necesara si indepartarea chirurgicala dupa aceasta terapie, inainte insa de utilizarea laserului este obligatoriu de stiut ca nu este vorba despre un carcinom in-vaziv.
Unguentele cu 5-Fluorouracil s-au folosit cu succes in tratamentul carcinomului in situ. Tratamentul produce un edem vulvar foarte important si durere; care dureaza aproximati6 saptamani, si de aceea utilizarea unguentelor este limitata. Se pare insa ca rezultatele ablatiei cu laser asociate cu tratamentul cu 5-Fluorouracil sunt foarte bune.



Tipareste Trimite prin email

Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor