Dintre multiplele teorii asupra patogeniei supuratiilor perianale, cea mai acceptata este teoria glandular canaliculara. Conform acestei teorii, debutul este la nivelul criptelor Morgani. Infectia criptei se produce pe doua cai:
- direct - prin penetratia germenilor in criptele Morgani. Scaunele lichide din bolile diareice pot fi factor farizant;
- indirect - printr-o infectie submucoasa in urma efractiei mucoasei canalului anal, infectie care secundar afecteaza criptele. Cauzele efractiei de mucoasa pot fi: constipatia, corpii straini, parazitii. Infectia criptica poate fi farizata si de alti factori, cum ar fi: hemoroizii, anomaliile congenitale cu traiecte glandulare complexe, funduri de sac anormale ca si tesutul limfoid periglandular si perilim-foanal. Infectia criptica odata produsa se proa in glandele Hermann si Desfosses, iar prin intermediul acestora spre spatiul submucos in grosimea aparatului sfincterian sau spre tesutul subcutanat din jurul canalului anal, formand o cale trans- sau perisfincteriana. Astfel rezulta traiectul viitoarei fistule. Conform acestei teorii, supuratia perianala elueaza in trei stadii:
A. abcesul initial centrat pe o glanda infectata se deschide intr-o prima faza intr-o cripta. Acesta este orificiul intern sau primar.
B. al doilea stadiu este de extensie in spatiile intersfincteriene inalte si joase urmand canalele glandulare excretoare Hermann si Desfosses.
C. al treilea stadiu, sau terminal, este deschiderea la piele printr-un orificiu extern sau secundar; mai rar, deschiderea se poate face prin peretele ampulei rectale, fiind considerat tot orificiu secundar.
Desi acceptat de majoritatea autorilor, conceptul criptoglandular nu explica in totalitate patogenia su-puratiilor anale. Daca dupa Eisenhammer (10) 90% din supuratiile perianale nespecifice sunt explicate prin teoria glandular canaliculara, mai exista si alte posibilitati de producere a acestor infectii, cum ar fi: infectii ale tegumentelor ano-perianale, infectii procate de leziuni hemoroidale, infectii secundare unei fisuri anale, infectii anale procate de insamantari hematogene.
Corman, citandu-l pe Shafer, atrage atentia asupra predispozitiei congenitale in determinismul supu-ratiilor anale, predispozitie datorata unui defect de membrana cloacala in portiunea dorsala sau unui exces de
hormoni androgeni, sustinand si frecventa crescuta la barbati.
DIAGNOSTIC
Abcesele si fistulele perianale reprezinta aceeasi boala, dar se manifesta diferit din punct de vedere simptomatic. Abcesele anusului sunt urgente chirurgicale; ele realizeaza un lou clinic acut care-l diferentieaza de alte urgente proctologice. Fistulele anale sunt infectii cronice mai mult sau mai putin jenante, care justifica intarzierea tratamentului in faarea unei explorari clinice si paraclinice pentru precizarea topografiei corecte.
