Orice abces
anal diagnosticat constituie o urgenta chirurgicala. Este dificil de apreciat daca un abces este maturizat sau nu. Acest fapt nu trebuie sa intarzie interntia. Abcesele profunde sunt in general colectate.
Diagnosticul este sugerat de coexistenta urmatoarei simptomatologii:
- un sindrom dureros anal care nu lasa bolnavul sa doarma; este neritmat de scaun si iradiaza spre organele genitale si provoacand in unele forme retentie acuta de
urina in mod reflex;
- stare febrila sau subfebrila cu alterarea starii generale;
- tumefactie vizibila si palpabila cu caractere inflamatorii (, 1);
- tuseul rectal dureros, poate palpa o tumefactie intracanalara, iar prin spargerea abcesului se poate elimina o colectie sanghinolent-purulenta, diminuand temporar durerea.
Anuscopia si sigmoidoscopia
Pot preciza urmatoarele:
- orificiul intern primar;
- orificiul secundar rectal sau anal;
- prezenta sau nu a unei asocieri de boala Crohn sau rectocolita.
Cu toata simptomatologia sugestiva, uneori diagnosticul este dificil de pus:
- in formele profunde prezenta unui sindrom dureros tipic asociat cu o atonie sfincteriana trebuie sa ne faca sa ne gandim la aceste forme;
- exista forme amputate de tratamentul intempestiv cu antibiotice, care mascheaza simptomatologia inflamatorie, sau forme cu diagnosticul aproape imposibil. in aceste forme, ecografia endoanala este utila, precizand diagnosticul si raporturile cu sfincterele. Aceasta instigatie este considerata foarte utila in aceste forme, dar marea majoritate a abceselor anale se rezolva fara sa fie nevoie de aceasta.
Diagnosticul diferential
Abcesele anale trebuie diferentiate de o serie de afectiuni, cum ar fi:
-
trombozele hemoroidale externe si interne, cancerul anal, leziunile prostatice, fecalomul, corpii straini intrarectali, ca si de afectiuni inflamatorii de cinatate (bartholinita acuta,
chistul sebaceu, hidrosadenita, sinusul pilonidal).
Forme clinice
Din punct de dere topografic, abcesle anale se clasifica astfel dupa Parnaud (24) si Arnous (3), clasificare preluata si de alti autori (. 2):
- abcese intersfincteriene joase care fuzeaza spre marginea anala sau intre fasciculele sfincte-rului extern. Sunt cele mai frecnte abcese, totalizand o frecnta de 40-45%;
- abcese intersfincteriene inalte ce fuzeaza cra-nial de-a lungul stratului longitudinal;
- abcese ischio-rectale primiti sau secundare, pot fi inferioare sau superioare, in functie de abcesul intersfincterian fuzat. Acest abces poate lua aspectul unui flegmon cand invadeaza tot spatiul ischio-rectal sau, mai grav, poate fuza spre fosa ischio-rectala opusa dand flegmonul in potcoava, sau spre unul sau ambele spatii pelviperi-toneale;
-
abcesele pelvi-rectale superioare sau pelvi-subperitoneale de regula sunt secundare fie unor colectii ischio-rectale care au fuzat prin disocierea
ridicatorilor anali, fie unor colectii intersfincteriene superioare care au invadat spatiul perirectal;
- abcesele submucoase ale rectului, care trebuie diferentiate de abcesele intersfincteriene inalte, ele neavand o origine glandulara si se deschid in lu-menul ano-rectal, dar nu fistulizeaza;
-
celulita necrozanta perianala si perirectala prin fuzarea procesului septic la bolnavii tarati poate degenera intr-o infectie sera (gangrena gazoasa Foumier sau chiar tetanos) cu stare de soc toxico-septic si deces.
