in evolutia ulcerului gastric pot surveni complicatii acute - hemoragia si perforatia - si cronice -penetratia, stenoza si malignizarea.
Hemoragia
Hemoragia este o complicatie acuta si majora a ulcerului gastric. Ulcerul gastric se complica prin aparitia unei sangerari in 35%-40% din cazuri. ativ cu hemoragia din
ulcerul duodenal, ulcerul gastric sangereaza mai des, are mai putine sanse sa se opreasca spontan si, deoarece bolnavii sunt mai rstnici, mortalitatea este mai mare. Hemoragia prin
ulcer gastric poate fi microscopica, detecila cu ajutorul testelor de depistare a
hemoragiilor oculte (Adler, Weber, Meyer) sau macroscopica, and aceleasi caractere cu cea din
ulcerul duodenal (19). Hemoragia apare mai frecvent ca o complicatie a ulcerului de tip II si III, iar bolnavii cu ulcer gastric de tip IV pot face
hemoragii cataclismice, dar acestea apar rar. Nu vom insista asupra manifestarilor clinice si diagnosticului hemoragiei digestive prin
ulcer gastric deoarece acestea sunt similare cu cele ale ulcerului duodenal si au fost descrise detaliat la modulul respectiv.
Perforatia
Perforatia este cea mai frecventa complicatie a ulcerului gastric. Cel mai des perforeaza ulcerul situat in regiunea anterosuperioara a micii curburi si pe versantul anterior al acesteia. Perforatia apare cu precadere la pacientii mai rstnici si cu cat dimensiunea sa este mai mare cu atat loul clinic si evolutia peritonitei sunt mai severe si mortalitatea este mai mare. Simptomatologia clinica si diagnosticul ulcerului gastric perforat sunt asemanatoare cu cele din perforatia ulcerului duodenal.
Penetratia
Ulcerul gastric penetreaza in evolutia sa in organele vecine. Aceasta complicatie survine atunci cand leziunea este situata pe peretele posterior si caracterizeaza ulcerul cronic, vechi, cu evolutie indelungata. Elementele clinice ale ulcerului gastric penetrant in pancreas sunt similare cu cele ale ulcerului duodenal penetrant. Ulcerul gastric poate penetra in colon, cu instalarea unei fistule gastro-colonice.
Stenoza
Ulcerul gastric se complica prin stenoza in leziunile de tip II si III. in cazul obstructiei antrale problema principala este diferentierea intre stenoza benigna si carcinomul antral.
Ulcerul prepiloric stenozant realizeaza un lou clinic mai zgomotos, cu rsaturi abundente si cu toate caracterele clinice, radiologice si endoscopice ale stenozei pilorice prin ulcer duodenal.
Stenoza mediogastrica este secundara evolutiei unui ulcer al micii curburi. Ea nu apare prin retrac-tia fibroasa cicatriceala in procesul de vindecare ci prin atragerea progresi catre ulcer a fetelor si marii curburi. Se constituie astfel doua segmente ale cavitatii gastrice, legate intre ele printr-un canal, cu lumen riabil, perete suplu si pliuri mucoase paralele. Din punct de vedere clinic stenoza mediogastrica se manifesta prin rsaturi precoce, abundente, cu continut gastric si uneori sanghinolent. Durerea apare sub forma de crampa sau senzatie de plenitudine in epigastru si dispare dupa rsatura. Examenul
radiologie evidentiaza stomac bi-loculat, cele doua cavitati fiind inegale, in functie de inaltimea localizarii ulcerului pe mica curbura, si canalul care le leaga - anfractuos, cu pliuri de mucoasa paralele si prezentand uneori in centru nisa gastrica. Punga superioara stenozei sufera o dis-tensie care favorizeaza volvularea stomacului in sens mezenterico-axial. Diagnosticul diferential principal implica excluderea stenozei mediogastrice neoplazice. in caz de leziune stenozanta maligna canalul intermediar este lung, neregulat, rigid, marginit de imagini lacunare, spiculi si semitonuri, iar umplerea celor doua cavitati este paradoxala (19).
Malignizarea
Daca majoritatea autorilor sustin legatura intre cancerul gastric, gastrita cronica atrofica si infectia cu Helicobacter pylori, nu exista insa o parere unanima in privinta transformarii maligne a ulcerului gastric. Sustinatorii acestei teorii apreciaza la aproximativ 3% frecventa malignizarii ulcerului gastric. Diferentierea certa intre un ulcer transformat
malign si un cancer gastric ulcerat este uneori greu de transat, chiar prin utilizarea metodelor moderne de diagnostic - endoscopia cu biopsie. Nici unul din criteriile clinice, radiologice si endoscopice nu au loare absoluta in precizarea tipului de leziune benigna sau maligna. Este recomandabil ca, in prezenta unei leziuni cu caractere morfologice ce sugereaza malignitatea, dar la care
biopsia arata histo-logie benigna, sa se repete endoscopia cu prelere mai adanca de fragmente tisulare (19, 12).
