Vollusul gastric reprezinta o afectiune rara care se caracterizeaza prin torsiunea stomacului in jurul uneia din cele doua axe ale sale: axa verticala
- intre marea tuberozitate si pilor si axa orizontala
- intre mica si marea curbura. in acest fel o parte sau toata fata posterioara a stomacului devine anterioara (6, 1).
1. ETIOPATOGENIE
Cel mai frecvent, vollusul gastric se asociaza cu hernii paraesofagiene si eventratii diafragmatice preexistente, care modifica profund anatomia regionala (3) creand spatii ce permit rotatii ale stomacului.
Un factor favorizant pentru aparitia vollusului gastric il reprezinta laxitatea mare, anormala, a tesuturilor din componenta mezourilor si ligamentelor gastrice, care in mod normal ar trebui sa-i asigure stomacului numai o mobilitate fiziologica legata de diversele faze ale digestiei (umplere, evacuare etc).
Sunt autori (6) care, in functie de mecanismul de instalare a vollusului gastric, disting:
- Vollari gastrice functionale, care recunosc drept cauze posibile tulburarile de peristaltica, denumite si disinergii gastrice (hipo sau hiperperistaltism).
- Vollari organice secundare unor modificari morfologice intra sau extra-gastrice, cel mai frecvent determinate de aderente anormale,
ulcere gastrice caloase,
tumori gastrice benigne sau maligne, care toate modifica motilitatea stomacului, realizand cresterea presiunii intragastrice.
Dezvoltarea unor procese tumorale la nivelul viscerelor care au raporturi directe cu stomacul, pot de asemenea constitui cauze de vollus gastric.
2. ANATOMIE PATOLOGICAIn mod normal miscarile stomacului sunt limitate de elementele anatomice (3) care-l si mentin in pozitia cunoscuta:
- superior - ligamentul freno-gastric si regiunea cardio-esofagiana;
- inferior - regiunea piloro-duodenala care prin intermediul blocului duodeno-pancreatic este aco-lata la peretele posterior al abdomenului;
- mica curbura - ofera insertie micului epiploon si ligamentului profund al stomacului, ce contine artera coronara;
- marea curbura - ofera insertie ligamentului gastrocolic, strabatut de arterele gastroepiplooice.
De asemenea exista intotdeauna si un grad mai mic sau mai mare de acolare a fetei posterioare a stomacului.
Aceste elemente anatomice pot permite, in cazul in care au o laxitate suficienta, o torsionare a stomacului in doua uri:
1. Vollusul organoaxial (. 1) - se produce atunci cand
stomacul se torsioneaza in jurul axului sau vertical, dintre cardia si pilor. Rasucirea se realizeaza de la stanga la dreapta, fiind mai evidenta la nivelul regiunii antropilorice mai laxe si mai putin la nivelul marii tuberozitati care este mai bine fixata anatomic (1).
2. Vollusul mezenterico-axial (. 2) - se produce atunci cand
stomacul se torsioneaza in jurul unei axe ce uneste doua puncte situate in treimea mijlocie a micii si respectiv marii curburi gastrice
3. Vollusul mixt, cel mai frecvent intalnit, reprezinta o combinatie intre vollusul organo si mezenterico-axial (1, 6), realizand o forma complexa, mixta, de rasucire a stomacului.
Prezenta mijloacelor de fixare a stomacului nu permit de regula decat rasuciri partiale pana la 180°. Thorek si Kocher (citati de Soare) raporteaza vollari pana la 270°.
Dupa Nana vollusul de 180° sau mai mult este considerat vollus complet, iar cel sub 180° vollus incomplet.In functie de modalitatea de debut sunt descrise (6) vollusul acut si vollusul gastric cronic (5).
