mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Reconstructia sanului dupa mamectomie
Index » Patologia chirurgicala a sanului » Reconstructia sanului dupa mamectomie
» Metodele chirurgicale actuale utilizate pentru reconstructia sanului

Metodele chirurgicale actuale utilizate pentru reconstructia sanului







Din punct de vedere tehnic, exista la ora actuala numeroase posibilitati de reconstructie, care se pot clasifica practic in trei categorii:


a. reconstructia sanului cu materiale sintetice;

b. reconstructia sanului cu tesuturi proprii (lambouri);


c. metode combinate.


Reconstructia sanului cu imt

Imtele mamare au fost introduse in practica de reconstructie a sanului de catre Freeman in 1962, care a descris o tehnica reconstructi prin plasarea subcutanata a unei proteze siliconice.In 1981 Gruber subliniaza antajele introducerii submusculare a imtelor prin scaderea semnificati a incidentei complicatiilor. Folosirea materialelor sintetice pentru reconstructia de san s-a extins odata cu modificarea atitudinii chirurgicale fata de cancerul de san si in paralel cu dezvoltarea industriei producatoare de imte. in prezent, materialele sintetice sunt considerate metoda ideala de reconstructie imediata.


Gama imtelor mamare este la ora actuala extrem de riata. Ele pot avea diferite forme si dimensiuni, pot contine ser fiziologic (proteze gon-flabile) sau gel siliconic. De actualitate sunt protezele cu dublu lumen si continut mixt (ser fiziologic si gel siliconic). in ceea ce priveste invelisul exterior, pe langa protezele cu suprafata neteda, se afla cele texturate si cele cu invelis din polyurethane.
Alegerea riantei optime tine cont de o serie de factori precum: particularitatile regionale individuale, dorinta pacientei si posibilitatile sale financiare.
Antajele reconstructiei de san cu ajutorul imtelor sunt numeroase. Este o metoda simpla din punct de vedere tehnic. Prin plasarea imtului in ul submuscular, posibilele complicatii scad semnificativ. Tratamentele complementare oncologice (radioterapie, chimioterapie etc.) fiind posibile dupa prote-zare, metoda este considerata ideala pentru reconstructiile imediate.
Durata scurta a operatiei si simplitatea ei tehnica fac din reconstructia cu imte mamare metoda ideala pentru rezolrea tuturor cazurilor care opteaza pentru un procedeu reconstructiv. Perioada de conlescenta este scurta, iar complicatiile posibile sunt minime.
Rezultatul estetic final este bun in cazul pacientelor cu sani mici si cu un grad moderat de ptoza, care prezinta tegumente regionale restante de calitate, laxe si ul muscular subiacent intact. Metoda poate fi folosita si pentru reconstructia sanilor de dimensiuni mai mari, de regula cu o ptoza mai accentuata, dar in aceasta situatie sunt necesare interventii chirurgicale complementare, corectare la nivelul sanului opus (mamoplastii de reducere, ma-stopexii etc).

Alegerea acestei riante de reconstructie este limitata de particularitatile regionale individuale. O prima conditie este reprezentata de calitatea si cantitatea tegumentelor restante. Cazurile care prezinta placarde cicatriceale sau grefe de piele, precum si cele care prezinta leziuni de iradiere reprezinta contraindicatii absolute pentru aceasta metoda.In ceea ce priveste deficitul tegumentar existent la nivelul sanului operat, daca acesta este mai mare de 4-5 cm (pe directie orizontala sau verticala), metoda este contraindicata, imtul mamar ne-and capacitatea de a expanda suficient tegumentele restante.
O alta conditie este reprezentata de dimensiunile sanului controlat. Metoda este ideala pentru reconstructia sanilor mici (sub 400 ce3) si limitate pentru sanii voluminosi (peste 500-600 ce3).In fine, existenta ului muscular regional reprezinta o alta conditie obligatorie care limiteaza alegerea acestei riante de reconstructie.
Tehnica operatorie este simpla, imtul fiind introdus intr-un spatiu localizat submusculofascial. Acesta fi marcat preoperator, desenul fiind practic imaginea in oglinda a sanului contralateral.In cazurile corect selectionate, rezultatul estetic final este bun. Reconstructia areolei se face dupa obtinerea simetriei sanilor. Ea se poate face in acelasi timp operator cu remodelarea sanului opus.


Complicatiile postoperatorii sunt reprezentate de incapsularea protezei sau spargerea acesteia. Uneori apar necroza tegumentelor si infectia secundara; ele sunt complicatii foarte rare si sunt induse in general de o proasta ificare a dimensiunilor imtului; sau erori de tehnici.In concluzie, protezarea mamara este cea mai simpla metoda de reconstructie a sanului. Datorita numeroaselor ei antaje este preferata de un numar tot mai mare de paciente si chirurgi. Rezultatele in timp sunt bune, iar complicatiile postoperatorii minime.
Pentru a largi sfera indicatiilor si pentru rezolrea cazurilor cu sani voluminosi (peste 400-500 g) se poate apela la expandarea tisulara prealabila. Tehnica a fost introdusa in 1984 de Argenta si utilizeaza principiul alungirii graduale a tesuturilor locale care urmeaza sa acopere imtul mamar. Practic tesuturile locale disponibile dupa mastecto-mie pot fi expansionate astfel incat sa se adapteze la dimensiunile unui imt mai voluminos. Metoda este ideala pentru reconstructia imediata a sanilor mari sau pentru cazurile in care acesti pacienti refuza o interventie de reducere a sanului contralateral. Expansiunea tegumentara permite reconstructia unor sani voluminosi de cea 800-l 000 ce3.
Deficitul tegumentar, ce poate fi compensat cu ajutorul expansiunii tisulare, este de maxim 7-8 cm. Peste aceasta limita se apela la lambourile regionale.
Metoda prezinta o serie de antaje. Spre deosebire de protezarea simpla, aceasta este mult mai flexibila permitand ajustarea postoperatorie a volumului in functie de dimensiunile sanului opus sau de dorinta pacientei. Prin hiperinflare si deflatare partiala ulterioara (dupa un interl minim de doua luni) se obtine un aspect natural al sanului reconstruit, marcat chiar de un grad riabil de ptoza. De asemenea, s-a constatat ca acest artificiu tehnic reduce incidenta si intensitatea reactiei de fibroza cu incapsularea protezei. Prin urmare, consistenta sanului reconstruit ramane asemanatoare sanului opus.
Tehnicile actuale de expandare presupun introducerea unui expander de forma ola, cu invelis texturat.
Expansiunea propriu-zisa incepe dupa un interl de 2-3 saptamani de la introducerea expanderului si se face lent. Rata de expandare este riabila in functie de particularitatile tisulare locale si de capacitatea expanderului. Volumul maxim fi cu aproximativ 200 ce3 mai mare decat cel al imtului definitiv. Dupa un interl de aproximativ 2-4 luni expanderul se inlocui cu o proteza permanenta.
Utilizarea imtelor moderne din polyurethane permite, de asemenea, obtinerea unor rezultate estetice foarte bune.



Tipareste Trimite prin email




});
Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor




  Sectiuni Patologia chirurgicala a sanului:


 
Fa-te cunoscut! invitatie-1
Invitatie Online - promoveaza produse medicale invitatie-2

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

invitatie-3
vizitatorii nostri pot fi clientii tai