Daca datele comemorative conduc catre un diagnostic prezumtiv de prolaps rectal, este bine sa examinam bolnavul in decubit lateral cu membrele inferioare in flexie si genunchii la menton. Daca in aceasta pozitie prolapsul nu se exteriorizeaza, rugam bolnavul sa faca un efort de defecatie deasupra unui s potrivit. Daca nici in aceasta situatie prolapsul nu se exteriorizeaza, tactul rectai poate evidentia un prolaps incomplet, rful rectului in-ginat fiind in aceasta situatie deasupra sau in interiorul canalului anal.
La inspectia perineului distanta ano-vulra, normal de 3 cm, poate fi redusa sau disparuta complet in urma unor leziuni obstetricale nereparate. Marginea anala si perineul sunt situate deasupra nivelului tuberozitatilor ischiatice, care, in mod normal se d si sunt bine percepute in decubit lateral. in cele mai multe cazuri de prolaps rectai, perineul este coborat si peretele anterior al rectului determina modificari de ecuare; este asa-numitul de-scending perineum syndrome descris de Parks. in cazul existentei unei incontinente, anusul poate fi aton, usor intredeschis sau transformat in
anus beant prin tractiune laterala. Solicitand bolnavului contractia sfincteriana, aceasta se poate dovedi total ineficace la nivelul sfincterului extern si nu antreneaza decat o ascensiune a perineului.
Examenul clinic este completat de tuseul rectai, care permite aprecierea tonicitatii anusului, forta de contractie a sfincterului extern si forta de contractie a fasciculului puborectal. Efortul de
tuse determina angajarea distala a rectului inginat si tendinta de exteriorizare a acestuia, care loveste degetul explorator.
La femei examenul complet presupune si examenul ginecologic, care poate evidentia un colpocel, un rectocel sau un elitrocel, sau asocierea acestora.
Anuscopia si rectosigmoidoscopia dupa reducerea prolapsului sunt foarte importante pentru aprecierea existentei unor eventuale leziuni ale mucoasei rectale anterioare prolapsului, cum sunt tumorile maligne, polipoza rectocolonica sau un polip solitar pediculat voluminos, care pot antrena prolapsul, sau congestia mucoasei,
ulcerele mucoasei, modificarile de aspect si structura ale acesteia secundare prolapsului rectai, mai ales in cazul in care acesta este permanent.
Examene complementare pot cerceta cauza tulburarilor prin explorarea neuromusculara, electro-miografie si explorarea timpilor de latenta ai nervului pudendal. De asemenea se incearca evidentierea atunci cand exista o reducere a presiunii anale de repaus, a presiunii de contractie voluntara maxima, scaderea sensibilitatii rectale, absenta sau anomaliile reflexului recto-sfincterian.
Diagnosticul are ca
sarcini recunoasterea formei anatomo-clinice a prolapsului rectai si anume deo-
sebirea prolapsului partial sau mucos de prolapsul complet. Experienta indeamna la deosebirea a doua forme clinice de prolaps si anume: prolapsul la tineri, frecvent la barbat, printr-un defect de fixare a rectului fara alterarea mijloacelor de sustinere (incontinenta anala este rara, determinata de fortarea sfincterului prin prolaps, incontinenta care regre-seaza obisnuit dupa cura prolapsului), si prolapsul rstei a doua, obisnuit la femeile multipare dupa
menopauza (incontinenta anala este asociata prolapsului rectai la mai mult de jumatate din numarul cazurilor).
