in morfopatologia oricarei hernii, clasic se descriu trei elemente; defectul parietal, inlisurile herniei si organul herniar.
- defectul parietal preexista real sau virtual, este specific anumitor zone topografice ale peretelui abdominal si este variabil in functie de acesta, de la un simplu inel (
herniile liniei albe) la un adevarat traiect (hernii inghinale) (. 2);
- inlisurile herniei, sunt de asemenea specifice zonelor topografice abdominale. Ele sunt reprezentate de toate elementele musculo- apone-vrotice ale regiunii respecti, preluate si impinse in exterior de organul ce hemiaza, modificate structural in functie de chimea herniei. Elementul comun insa, al majoritatii herniilor este sacul herniar - partea seroasei peritoneale angajata odata cu organul ce hemiaza prin defectul parietal.
Dimensiunile si structura sacului sunt insa modificate de factorul timp. Herniile recente sunt in general mici, sacul fiind un mic dirticul al pe-ritoneului parietal, angajat in traiectul herniar cu caracteristici structurale identice cu acesta. Herniile chi de regula au dimensiuni mai mari ale sacului, iar acesta isi modifica structura denind din ce in ce mai fibros spre exterior si contractand aderente cu viscerul pe care-l contin.In general oricare ar fi forma si dimensiunile sacului, acestuia i se descriu un segment initial, la nilul inelului profund prin care se exteriorizeaza (gatul sacului), un segment intermediar variabil in traiectul parietal (corpul sacului) si segmentul terminal (fundul sacului).
Legat de caracterele morfologice ale sacului herniar, trebuie amintite si situatii particulare ca:
- ingustari prin bride, diafragme, asezate succesiv in interiorul sacului in herniile inghinale congenitale;
- dirticuli laterali ai sacului, ce reprezinta zone de strangulare herniara;
- saci multipli - in herniile inghino-peritoneale;
- absenta sacului - in herniile ombilicale de tip embrionar.
Organul herniat, este cel mai frecnt reprezentat de epiploon (epiploocel) sau
intestin subtire (enterocel), cu varietatea herniei Littre (cand in sacul herniar se gaseste dirticulul Meckel). Nu este exclusa insa hemierea si a celorlalte organe abdominale, acestea fiind in functie de raportul anatomic al acestora cu zona herniara ca si de mobilitatea lor.