Alte complicatii ale herniilor
Peritonita herniara, reprezinta un proces de pe-ritonita localizata la nilul sacului herniar, cu originea in elementele continute in sac. Peritonita herniara poate fi de cauza epiplooica sau de cauza intestinala.
Factorii determinanti sunt de regula traumatismele sau corpii straini ce determina perforatia anselor din sac, sau torsiunea si inflamatia (mai greu de explicat) a epiploonului.
Semnele clinice generale si locale sunt de manifestare inflamatorie localizata, asociata cu manifestari ocluzi, la un bolnav purtator de hernie care nu se mai reduce.
Tuberculoza herniara, este asociata cu
tuberculoza peritoneala si de regula la bolnavii cu antecedente tuberculoase primare.
Tumorile herniare, prezente fie la nilul structurilor perisaculare, fie in organele continute in sac.
Corpii straini intrasaculari, cu pronienta din tubul digestiv, ajunsi astfel la nilul segmentului din sacul herniar.
Tratamentul herniilor
Este exclusiv chirurgical, exceptand unele situatii particulare cand actul operator reprezinta un risc mare pentru un bolnav varstnic si tarat.In aceste situatii particulare, tratamentul conservator ortopedic se realizeaza prin contentia herniei prin dirse bandaje sau centuri, care au scopuri de a mentine mecanic
hernia redusa si a impiedica astfel strangularea acesteia.
Tratamentul chirurgical are drept obiecti: izolarea sacului herniar, tratarea continutului acestuia si mai ales refacerea peretelui abdominal la nilul regiunii herniare cat mai anatomic cu putinta, respectand traiectele liniilor de forta ce gurneaza biomecanica musculaturii abdominale.
Desi s-au inregistrat o multitudine de variabte tehnice de realizare a unei soliditati perfecte a zonei herniare, cu toate acestea recidile nu sunt rare si sunt explicate prin indicatii incorecte ale momentului operator sau a variantei tehnice folosite. Astazi, in chirurgia reconstructiva a peretelui abdominal se impun tot mai mult protezele parietale poliesterice (Mersilene) sau polipropilenice (Marlex), plasate fie prin interntii chirurgicale deschise, fie prin interntii laparoscopice.
Tratamentul herniei strangulate este exclusiv chirurgical si reprezinta o urgenta majora. Interntia chirurgicala rezolva atat defectul parietal cat
si complicatia generata de acesta - ocluzie intestinala. Elementul definitoriu in silirea extinderii interntiei il reprezinta gradul de viabilitate al organului (organele) continut in sacul herniar.
Odata sacul deschis si dupa incizia inelului de strictiune se pot intalni urmatoarele situatii:
- ansa intestinala si/sau epiploon viabil; rezolvare chirurgicala obisnuita;
- ansa intestinala si/sau epiploon necrozat; re-zectie (enterectomie si/sau rezectie de epiploon);
- ansa intestinala si/sau epiploon cu leziuni la limita viabilitatii. Se urmareste renirea viabilitatii acesteia, timp de 15-30 de minute, dupa infiltratia mezenterului cu xilina sau procaina 1% si lavaj cu ser fiziologic la temperatura corpului. Daca aspectul macroscopic al ansei si mezoului revine la normal, motilitatea redevine evidenta, atunci se reintroduce ansa in abdomen. Daca insa se pastreaza aspectul cianotic al acestuia, se mentine flascitatea fara schita de reluare a motilitatii, se procedeaza la enterectomie.
Rezolvarea prin taxis (incercarea de a introduce manual hernia in cavitatea abdominala), este total inoportuna prin pericolul pe care l-ar putea genera entuala participare a gatului sacului ca agent strangulant. in aceasta situatie, desi se depaseste inelul herniar, ansele reduse impreuna cu sacul in care sunt continute, continua sa fie strangulate de gatul acesteia.
