I. Durerea este unul din semnele cardinale ale pancreatitei cronice, fiind considerata de multi indicatia majora pentru chirurgie. Durerea este intensa, invalidanta si poate fi persistenta sau recurenta. Sediul durerii in abdomenul superior determina iradieri variate in hipocondrul stang, drept, in regiunea toraco-lombara in functie de localizarea focarului inflamator cel mai intins. Durerea se mentine in clinostatism determinand bolnai la pozitii antalgice. Este exacerbata de alcool si mancare, mai ales de alimentele grase. Apeland frecvent la aplicatii calde pentru calmarea durerilor, bolnai prezinta leziuni cutanate maculare permanente (eritem ab igne). in evolutia unei pancreatite cronice este ciudat ca se pot inregistra episoade acute din ce in ce mai putin frecvente si din ce in ce mai putin severe, pe masura imbatranirii pancreatitei cronice si aceasta in legatura cu scaderea marcata a capacitatii secretorii a pancreasului. in formele obstructive, durerea este interpretata ca fiind determinata de dilatatiile duetelor pancreatice. Secretia pancreatica, fiind mai-abundenta in timpul meselor, durerile sunt mai accentuate postprandial. Presiunea ductala crescuta determina o crestere a presiunii interstitiale, implicata, de asemenea, drept cauza a durerii; in chisturile si pseudochisturile pancreatice,. durerea ar fi generata prin cresterea presiunii lichidiene in interiorul lor. Mai recent in algo-geneza sunt implicati neri si terminatiile nervoase din structura pancreatica. Edemul tecilor perinsu-rale ca si inflamatia perineurala, in special infiltratia eozinofilica, ar fi responsabile de eliberarea unei neurotoxine sau mediatori ai durerii din eozinofile si mastocite. Cauzele extrapancreatice ale durerii sunt stenoza duodenala si a caii biliare principale, sau
tromboza venei splenice cu infarct splenic. Alteori cauza durerii este un
ulcer duodenal produs sau activat de hipersecretia gastrica si capacitatea scazuta a pancreasului de a secreta bicarbonati pentru neutralizarea aciditatii din bulbul duodenal.
II. Insuficienta exocrina are drept efect stea-toreea; scaunele sunt abundente, decolorate si dificil de indepartat prin spalare. Diareea apoasa este neobisnuita deoarece
grasimea nu este hi-drolizata in acizi grasi inainte de a fi expusa lipazei bacteriene din colon; acizii grasi nu sunt, deci, prezenti in intestinul subtire pentru a declansa o
diaree secretorie. Malnutritia secundara insuficientei exocrine a pancreasului, contribuie la pierderea ponderala si la disfunctiile musculare intalnite la bolnai cu pancreatita cronica severa.
III. Insuficienta endocrina nu este in mod necesar paralela cu declinul functiei exocrine si apare relativ tardiv. Diabetul, odata instalat, raspunde rareori la agentii hipoglicemici orali, facand necesara
insulina exogena. Exista un pericol al sensibilitatii
la insulina, deoarece secretia de glucagon este, de asemenea, redusa. Scaderea glucagonului determina o scadere a capacitatii de gluconeogeneza si, din aceasta cauza, terapia cu insulina trebuie strict monitorizata.
IV. Alte semne clinice ca dispepsia, cu greturi,
varsaturi si
anorexie pot fi intalnite in pancreatita cronica, mai ales in formele induse de alcool.
Examenul fizic este, pentru cei mai multi bolna, nesemnificativ. Bolnai prezinta de obicei semne ale consumului cronic de alcool si tutun.
Insuficienta exocrina sau endocrina sunt semne tardive ale bolii, reprezentand efectele pe termen lung ale procesului patologic. Malnutritia este determinata atat de consumul exagerat de alcool, care a determinat boala, cat si de consumul de alcool practicat de bolna pentru a-si ameliora durerea.
