Aparent leziunea tipica este reprezentata de o formatiune tumorala papilara sau nodulara de culoare eritematoasa pana la violacee (uneori pigmentata), cel mai frecvent dispusa la fata, gat, torace
anterior, regiuni expuse in relief fata de piele, cu margini translucide de epiderm subtire cu telangiectazii. Dupa aspectul clinic Lever (1975) a clasificat 7 tipuri de BCC:
1. Forma noduloulcerativa - apare ca o
tumora nodulara ce creste lent si\'se ulcereaza central si este forma cea mai frecventa.
2. Forma pigmentara - tumora noduloulcerativa cu pigmentare neregulata inchisa la culoare.
3. Forma fibroasa sau morphea-like - placa ferma de culoare galbuie, in relief fata de piele, cu margini nete care raman intacte si dupa ulcerare.
4. Forma superficiala - una sau mai multe zone eritematoase cu margini perlate, acoperite de cruste sau
ulceratii superficiale - este forma caracteristica localizarilor de pe trunchi.
5. Fibroepiteliomul pre
malign - forma nodulara pedunculara, cu consistenta ferma si acoperita de piele neteda, rosiatica. Apar una sau mai multe
tumori si sunt specifice localizarilor de pe spate cu
ulcere foarte rare.
6. Sindromul epiteliomului bazocelular nevoid -sunt leziuni dobandite inca din copilarie si care continua sa apara, au aspect nodular, ferm, acoperite cu piele normala sau usor pigmentata si se pot ulcera daca cresc in dimensiuni. Sunt acoperite frecvent de chisturi mandibulare sau maxilare si anomalii scheletice si/sau nervoase.
7. Nel bazocelular linear 0150, reprezentat de cateva benzi formate de noduli pigmentati, este forma cea mai rara de BCC.
Evolutia BCC este prin definitie lenta si cu cat evolueaza timp mai indelungat, cu atat sansele de ulcereare sunt mai mari. Evolutia tumorii se face fie prin invadarea straturilor profunde, fie prin raspandirea in superficial, fiind descrise cateva forme:
- forma nodulara;
- forma sclerozanta;
- forma superficiala forma pigmentata.
Nu metastazeaza decat foarte rar, dar este caracterizat de recidiva locala si chiar de aparitia de noi tumori in aceeasi regiune anatomo-topografica.In literatura se foloseste uzual termenul de epi-teliom bazosquamos, ceea ce reprezinta un BCC cu diferentiere cheratinica si nu o forma de trecere de la BCC la carcinom spinocelular.
Diagnostic diferential
Scopul principal al diagnosticului diferential este eliminarea confuziei dintre BCC forma pigmentara si melanomul malign.
Clinic este foarte greu de diferentiat o forma amelanotica de melanom malign de BCC. in fapt, diagnosticul de certitudine este pus numai prin examen histopatologic, ori cand se suspecteaza un melanom. Examenul histopatologic se efectueaza dupa ablare pe piesa excizata in intregime.
Diagnosticul diferential trebuie sa cuprinda si excluderea diferitelor tumori benigne ale pielii (nevi), ca si keratoza actinica, papule acneiforme etc.
O atentie speciala trebuie acordata celor trei sindroame, toate cu transmitere genetica si care evolueaza cu multiple formatiuni tumorale tip BCC.In aceasta categorie sunt incluse sindromul de nes bazocelular, sindromul Bassex si xeroderma pigmentosum. Toate sunt caracterizate de aparitia si recidiva extrem de rapida a multiple leziuni neo-plazice cutanate acompaniate de grave malformatii osoase (sindromul de nes bazocelular) - atrofie foliculara pe coate si maini dorsal, cu zone de anhi-droza (sindromul Bassex) si fotosensibilitate majora cu fotofobie (xeroderma pigmentosum).
