Factorii etiopatogenici ai obezitatii
Se impart in factori indiduali si factori de mediu..
a. Factorii indiduali
. Factorul genetic prezinta o importanta deosebita relevata de cercetarile din ultimii ani. S-au descoperit 24 de sindroame genetice care include
obezitatea (5), cel mai bine studiat fiind sindromul Prader-Willi, caracterizat pe langa obezitate, prin reducerea actitatii fetale, hipogonadism, maini mici si hiperfagie incepand din lunile 12-l8 de ata. Supraetuirea peste 30 de ani este exceptionala, moartea survenind prin diverse complicatii (diabet, boli cardiace etc).
Alte sindroame genetice asociate cu obezitatea sunt: Lawrence-Biedl-Moon, Cohen, Borjeson, Wil-son-Tumer, Morgagni-Morel, Alstrom, Down (33).
Totusi, obezitatea din sindroamele genetice reprezinta o pondere mica, sub 1% din cazuri (8).
. Perturbarea mecanismelor de reglare a inges-tiei alimentare este incriminata in etiologia obezitatii pornind de la unele observatii cum ar fi: modificarile EEG la bulimici, stimularea apetitului de catre emotii si stres, cresterea ponderala in unele afectiuni psihiatrice (mania).
. Factorii endocrini si meolici constituie o explicatie a obezitatii in unele boli ca: hipotiroidia, sindromul Cushing, hiperinsulinism, deficitul de hormon somatotrop, castrare, menopauza.
b. Factorii de mediu
. Aportul si disponibilitatea de hrana sunt in stransa corelatie cu gradul de dezvoltare a societatii. Un rol important il au deprinderile alimentare formate inca din copilarie; nou-nascutul isi primeste aportul
alimentar in mod pasiv, unele obiceiuri formate in aceasta perioada mentinandu-se partial si in restul etii (8).
. Factori familiali, sociali si culturali Obiceiurile alimentare din anumite familii, standardele de silueta prezente in unele etnii, precum si resursele si preferintele de hrana, sunt factori care pot contribui la instalarea obezitatii.
Mecanisme de producere
a. Cresterea aportului alimentar este prezenta in cele mai multe cazuri prin dereglare hipotalamica (centrul satitatii din hipotalamusul centromedial si centrul foamei din hipotalamusul lateral) sau perturbarea integrarii corticaie superioare a actitatii centrilor hipotalamici.
b. Perturbarea meolismului lipidic include: cresterea lipogenezei, scaderea lipolizei si cresterea sintezei de colesterol.
c. Reducerea consumului energetic - sedentarismul este asociat in majoritatea cazurilor cu tendinta la obezitate.
