Diverticulul Meckel (DM ) este cel mai frecvent diverticul adevarat al tractului digestiv.
Descris initial de Hildanus in 1598 (12) si ulterior de Littre in 1770 [sac herniar continand DM -hernia Littre (3)] a fost definit in lucrari succesive de Meckel intre 1808-l812 (3, 12, 13)]. Ulterior au fost definite si complicatiile.
Incidenta autopsica este de 0,3-3% cu o frecventa evaluata a complicatiilor de 25%(13).
Embriologie - anatomie - structura
Diverticulul Meckel este un rest al canalului omfalomezenteric (vitelin) (2). in mod normal comunicarea intre intestinul primitiv si sacul vitelin se oblitereaza progresiv intre saptamanile 5-8 de gestatie (2, 12, 13, 14); rezulta o banda fibroasa care se resoarbe progresiv. La
nastere nu mai exista nici o legatura intre
intestin si ombilic.
Tulburarile de obliterare ale canalului omfalomezenteric sunt ilustrate in . 1. Diverticulul Meckel reprezinta 80% dintre aceste
tulburari de obliterare.
Anatomic - DM este localizat pe marginea anti-mezostenica a ileonului terminal la 40-l00 cm de valvula ileo-cecala (3, 6). Are obisnuit o lungime de 8-l2 cm cu extreme intre 0,5-56 cm.
Fiind situat in zona ramurilor terminale ale AMS, DM are o vascularizatie independenta. Sursa este in arterele viteline neobstruate care pot forma la acest nivel un mezenteriol (banda mezodiverti-culara) (3, 12, 14). Diverticulul Meckel poate avea, la randul sau, diverticuli mici care depasesc conturul DM Diverticulul Meckel poate fi liber, iesind din intestin sub forma unui "deget de manusa\" sau poate fi aderent. in situatia in care este aderent poate fi invelit intr-o membrana.
Structura DM contine toate straturile peretelui ileal. Ca o remarca, structurile limfoide sunt mai putine decat in ileon. Suprafata interioara poate fi acoperita de mucoasa ileala. Frecvent apare hetero-topia mucoasa, izolata sau combinata. Astfel DM poate contine mucoasa de tip gastric, duodenal, pancreatic, colic, biliar, endometrial. Sunt descrise asocieri de mucoasa duodenala si gastrica. in general cazurile simptomatice au incidenta mai mare de mucoasa heterotopica.
Mucoasa heterotopica (mai ales gastrica) pare a fi responsabila si de neoplaziile DM. Acestea includ
tumori carcinoide, leiomiosarcoame si, mai rar, adeno-carcinoame (12). Uneori apar tumori benigne -lipoame, angioame, chisturi, leiomioame.
Heterotopia mucoasa gastrica pare a fi incriminata in majoritatea complicatiilor, prin mentinerea functiei secretorii. Se poate reproduce astfel patologia mucoasei gastrice si a stomacului. S-au descris (3) asocieri ale DM cu alte malformatii congenitale - atrezie esofagiana si anorectala, angiodis-plazie ceco-ascendenta. Se ridica si problema transmiterii ereditare a DM
Simptomatologie
Simptomatologia DM nu este caracteristica. in majoritatea cazurilor DM este o descoperire incidentala, intraoperatorie sau autopsica (4, 3). Rareori poate fi pus in evidenta la un tranzit baritat (15). Dupa varsta de 5 ani DM este rar simptomatic. Simptomatologia se confunda cu complicatiile: hemoragie, infiamatie si obstructie (6).
Hemoragia diverticulara
Hemoragia diverticulara este cea mai frecventa complicatie la copii sub 10 ani (2, 6). Hemoragia este constant determinata de heterotopia mucoasa gastrica in lumenul diverticular (2, 6, 7). Vizualizarea sursei se poate face prin scaning izotopic cu Te\". Sensibilizarea examinarii izotopice se poate face prin administrare prealabila de pentagastrina in doza de 6 mg/kg corp s.c. (6, 7, 16). Alta posibilitate diagnostica a
hemoragiilor o reprezinta asocierea angiografiei cu utilizarea radiotrasorului (17).
Diverticulita
Simptomatologia diverticulitei este superpozabila apendicitei acute: febra, greturi, varsaturi, aparare musculara.
Ultrasonografia si CT pot pune in evidenta modificarile peridiverticulare. Se descrie diverticulita si prin retentie de corpi straini (oase, lete) (3).
Obstructia intestinala
Obstructia intestinala poate sa apara prin invagi-natie, prin torsiune in jurul axului sau pe un rest fi-bros al duetului omfalomezenteric, prin incarcerare intr-un orificiu herniar (hernia Littre) si prin fitobe-zoar (18).
Tratament
Tratamentul complicatiilor DM este chirurgical. In functie de tipul de complicatie, tehnicile vor fi adaptate necesitatilor, mergand de la excizie cuneiforma, pana la enterectomie cu anastomoza T-T (3, 6).
Unii autori considera ca descoperirea incidentala a unui DM necomplicat nu impune intotdeauna rezectia diverticulului, mai ales in prezenta unei peritonite sau unei ascite (19).
Persistenta unei legaturi intre DM si peretele abdominal anterior impune sectiunea bridei respective. Explorarea si rezolvarea DM se poate face si miniinvazi laparoscopic, scazandu-se morbiditatea (20).
