mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Anatomia sl fiziologia intestinului subtire
Index » Patologia chirurgicala a intestinului subtire » Anatomia sl fiziologia intestinului subtire
» Fiziologia intestinului subtire

Fiziologia intestinului subtire







Prin functiile sale IS are rolul cel mai important din intreg tubul digestiv (1).
Aceste functii sunt: motilitatea, digestia si absorbtia, functia endocrina si cea imunitara.
Adaptarea functionala a IS este foarte buna. IS este rar sediul unor procese patologice. Exereza chirurgicala a jumatate din lungimea sa nu are rasunet fiziologic semnificativ (1).


1. Motilitatea intestinala

Substratul anatomic al motilitatii IS este stratul muscular. Plexurile nervoase enterice (Meissner si Auerbach) reprezinta sistemul intrinsec de reglare. Ele se afla sub controlul extrinsec - simpatic si parasimpatic (2).


Actitatea electrica a musculaturii intestinale

Actitatea electrica a musculaturii intestinale prezinta unde lente permanente si potentiale de varf.


Undele lente permanente realizeaza ritmul electric de baza (REB). Acest REB este independent de plexurile intrinseci si de actitatea motorie. Sursa acestor potentiale de "pace setter\" este juxta - va-terian realizand un "pacemaker\" duodenal (3). Ritmul de oscilatie variaza de la 12/minut in jejun la 9,3/minut in ileon. Ischemia reduce REB (4). Revenirea REB este prelungita direct proportional cu perioada de ischemie.
Potentialele de varf determina contractii. Ele corespund cu complexele motorii migratoare (CMM) si sunt urmate de contractii segmentare. CMM sunt sub control nervos si umoral, fiind stimulate de nivelul seric al motilinei. Ritmul contractiilor segmentare - localizate si circumferentiale - este determinat de stratul circular. Ritmul este de II contractii/ minut in jejun si de 8 contractii/minut in ileon (1, 2, 3).
Contractiile peristaltice au un ritm de proare distal de 1-2 cm/sec. Determina progresia chimului intestinal. Sunt independente de inervatia extrinseca. Se descriu crize peristaltice in caz de iritatie intensa a mucoasei intestinale. Traversarea IS este rapida. Urmeaza o "liniste motorie\" cu durata variabila. Spre deosebire de intestinul gros, IS nu are antiperistaltism fiziologic (5).
Reglarea motilitatii
Contractiile IS sunt produse de proprietatea musculaturii de a emite impulsuri autonome (6).
Impulsurile autonome sunt dependente de factori meolici, influentati, modulati si reglati de factori nervosi si umorali (5).
Factorii nervosi sunt reprezentati de sistemul intrinsec (enteric) si extrinsec.
Sistemul intrinsec (enteric) este declansat de stimularea mucoasei, prin receptorii de presiune. Coordoneaza, dar nu initiaza reglarea motilitatii (3). Pare a fi sub controlul sistemului simpatic cu rol modulator.
Sistemul extrinsec are un rol complex modulator si integrativ cu actitatea altor organe abdominale. Initiaza raspunsul motor al IS. Clasic, simpaticul este inhibitor motor, iar parasimpaticul este exci-tator. Actualmente (1) simpaticul pare a fi principalul modulator. Parasimpaticul are un efect functional - colinergic, excitant si peptidergic (probabil) inhibitor (1).
Factorii umorali sunt discutati in prezent.
Motilina face exceptie. Este cunoscuta ca stimulatoare a CMM Alti hormoni sunt in curs de evaluare. Gastrina, colecistokinina, substanta P, neuro-tensina si polipeptidul pancreatic par a avea efect activator al motilitatii. Secretina si neuropeptidul Y au efect inhibitor. Polipeptidul vasoactiv intestinal (VIP), glucagonul, somatostatina, bombesina si enke-falina pot avea efecte mixte, inhibitoare si activatoare (1, 3). Valoarea calorica mare si compozitia chimica determina intarzierea CMM (7). Iradierea poate determina diminuarea motilitatii IS (8).
2. Digestia si absorbtia intestinala
Digestia si absorbtia sunt strans corelate si dificil de separat. Au urmatoarele faze principale (9): luminala (5), membranara, de absorbtie, intracelu-lara si de transport prin membrana latero-bazala a enterocitului.
Digestia intestinala
Digestia intestinala se realizeaza sub actiunea sucului pancreatic, a bilei si a sucului intestinal. Procesul are doua etape: extracelulara (luminala) si intracelulara (intraenterocitara) (9).In etapa extracelulara produsii rezultati din hidro-liza partiala a alimentelor sunt supusi digestiei de contact la nivelul marginii "in perie\" (10). Deoarece contine mici cantitati de enzime eliberate de ente-rocitele exfoliate, participarea sucului enteric in aceasta faza este de mica importanta (6).
Etapa intracelulara definitiveaza procesul de digestie prin transformarea produsiior de predigestie in forme absorbabile. Aceasta etapa se desfasoara cu participarea enzimelor citoplasmatice si lizozo-male din enterocit (9).In urma procesului de digestie glucidele sunt transformate in monozaharide; lipidele in glicerol, acizi grasi, monogliceride, iar proteinele in peptide simple si aminoacizi.




Absorbtia intestinala

Absorbtia reprezinta transferul produsiior simpli, a apei, electrolitilor si taminelor prin mucoasa intestinala in mediul intern. La nivelul IS absorbtia oste favorizata de structurile ce maresc suprafata de contact cu chimul (valvule conivente, lozitati intestinale si microlozitati), de buna vascularizatie a epiteliului intestinal si de dispunerea enterocitelor intr-un singur strat. Contractia musculaturii lozita-tilor intestinale reprezinta o adevarata pompa mecanica ce faciliteaza procesul de absorbtie (6).
Transportul substantelor prin bariera intestinala se face prin: sisteme de microtransfer si sisteme de macrotransfer (11, 12), dupa marimea substantei transportate.
Sistemele de microtransfer asigura un transport continuu de molecule sau ioni in sensul gradien-telor fizico-chimice (transport pasiv) sau impotriva acestor gradiente (transport activ cu consum de energie meolica). Sistemele de macrotransfer asigura o trecere discontinua de macroparticule si sunt reprezentate de endocitoza si exocitoza.


Digestia - absorbtia principiilor alimentare

Glucidele: digestia inceputa la nivelul catatii bucale este reluata in IS sub actiunea amilazei pancreatice si dizaharidazelor din marginea "in perie\". Enzimele glicolitice intestinale hidrolizeaza polizaharidele nescindate de amilaza salivara si oligozaharidele in monozaharide, in lumen si la nivelul peretilor microlozitari (1, 13).
Sediul principal al absorbtiei glucidelor este je-junul proximal (1, 7). Transportul prin bariera intestinala se face activ pentru glucoza si galactoza (cotransport Na+ - monozaharid) si pasiv pentru fructoza (difuziune facilitata) (6).
Monozaharidele captate in enterocit sunt eliberate prin difuziune in circulatia generala.
Proteinele: digestia este initiata in stomac sub actiunea pepsinei. Al doilea timp al proteolizei are
loc in IS sub actiunea proteazelor pancretice si la nivelul marginii in perie sub actiunea peptidazelor enterice (10). Din digestia extra- si intracelulara a proteinelor rezulta aminoacizi, di- si tripeptide.
Aminoacizii sunt absorbiti prin mecanisme active (transportori cuplati cu Na+) sau pasive (difuziune) (5).
Absorbtia di- si tripeptidelor se face prin transportor specializat, cuplat cu transportul H+.
Aminoacizii absorbiti si cei proveniti din hidroliza intraenterocitara a di- si tripeptidelor ajung in circulatia portala, sunt utilizati la nivelul enterocitului ca sursa de energie si pentru sintezele proteice.
Lipidele: La nivelul IS este continuata digestia lor inceputa in catatea bucala si stomac.
Anumite transformari fizico-chimice luminale desfac grasimile in picaturi foarte mici (emulsionare) si apoi le combina cu sarurile biliare (micelizare). Astfel se usureaza atat actiunea enzimelor lipolitice, cat si transportul acizilor grasi, monogliceridelor si glicerolului prin membrana apicala a enterocitelor (10). in enterocit acizii grasi cu lant lung si mono-gliceridele sunt recombinate pentru a forma triglice-ride si fosfolipide noi. Acestea intra in constitutia chilomicronilor ce parasesc enterocitul, patrund in circulatia limfatica si apoi in cea sistemica (1, 6, 11).
Apa si electrolitii sunt absorbiti, dar si secretati, la nivelul IS. in conditii fiziologice procesul are un rol relativ redus in mentinerea homeostaziei hidro-electrolitice si acido-bazice, dar in conditii patologice afectarea balantei absorbtie - secretie afecteaza considerabil homeostazia (9).
Apa se absoarbe in cantitate maxima la nivelul jejunului, permeabilitatea intestinala diminuand spre rect.
Ionii de Na+ sunt absorbiti pasiv in duoden si jejun si mai slab in ileon. O parte din Na+ este absorbit si prin mecanisme active (12). Clorul se absoarbe in paralel cu Na+ la nivelul jejunului si cuplat cu secretia de HCO3 la nivelul ileonului (9). Ionul bicarbonic existent in concentratii mari in lumenul intestinal, este rapid absorbit in jejun in schimbul,unei secretii intraluminale de H+ (1). Calciul se absoarbe in mare parte in jejun, sub forma solubila. Transportul activ este facilitat de 1,25-di-hidroxicolecalciferol (5). Fierul este absorbit activ indeosebi in duoden si jejun sub forma de fier bivalent. Absorbtia potasiului se face pasiv in jejun si ileon.


Vitaminele hidrosolubile se absorb usor, probabil prin pinocitoza. Absorbtia taminelor liposolubile este dependenta de absorbtia lipidelor alimentare (9).
3. Functia endocrina a intestinului subtire
IS este o importanta sursa de hormoni peptidici care participa la reglarea functiilor tractului gastro-intestinal.
Cercetarile recente pledeaza pentru diferentierea a doua categorii de hormoni digesti: hormoni eliberatori ai unor alti hormoni si hormoni reglatori care intern direct in anumite procese digestive (12).
Hormonii gastrointestinali mai importanti sunt: secretina, colectistokinina si enteroglucagonul.
Secretina este eliberata din celulele mucoasei duodenale (3) si jejunale. Protonii si bila din duoden stimuleaza secretia ei. Detine un rol important in eliberarea secretiilor biliare si pancreatice dar inhiba motilitatea gastrointestinala (11).
Colecistokinina este sintetizata la nivelul mucoasei intestinale sub actiunea aminoacizilor si acizilor grasi ajunsi in intestin. Faciliteaza digestia si absorbtia prin stimularea secretiei pancreatice si a celei biliare. Stimuleaza motilitatea intestinului si eliberarea altor hormoni: insulina, somatostatina, GIP (gastric inhibitory polypeptide), calcitonina.
Enteroglucagonul este produs la nivelul celulelor IS Eliberarea lui din celule este stimulata de prezenta in lumen a glucidelor, acizilor grasi cu lant lung si a trigliceridelor si este inhibata de secretina. Enteroglucagonul este un hormon predominant inhibitor fiind unul din factorii de feed-back ce controleaza functia segmentelor digestive superioare (3, 13).

4. Functia imunitara a intestinului subtire
Mucoasa intestinala constituie o posibila poarta de intrare pentru bacterii, paraziti si rusurile din lumenul intestinal (1). Bariera mucoasa este formata din trei componente majore: patura de mucus, epiteliul de suprafata si aparatul imunologic.
Mucusul capteaza particulele antigenice mari si bacteriile, impiedicand patrunderea acestora pana la epiteliu. in patura de mucus sunt fixate imuno-globuline. Acestea blocheaza antigenele cu care n in contact, prevenind atacul asupra membranei celulare (1).
Epiteliul intestinal indem si prezenta jonctiunilor intercelulare stranse reprezinta a doua bariera ce impiedica patrunderea antigenelor luminate in lamina proprie si submucoasa (13).
Aparatul imunologic si fagocitic situat in lamina propria (10) cuprinde: limfocite, macrofage si masto-cite dispersate in jurul membranei bazale sau cu tendinta de organizare (foliculi limfatici) (14).
Celulele M specializate capteaza si transporta antigenele care au reusit sa ajunga in zona subepi-
teliala a peretelui intestinal. Aici antigenul ne in contact cu limfocite T, limfocite B, plasmocite si macrofage care realizeaza procese imunologice de mediere celulara (1, 13). Acestea includ secretia de citokine, producere de imunoglobuline (in special IgA) si fagocitoza.
Alterarea barierei mucoase permite invadarea zonei subepiteliale de catre antigenele luminate diferite. Se produce astfel un dezechilibru intre agentii proinflamatori luminati si mecanismele de aparare ale mucoasei, cu tulburarea actitatii intestinale (10).
5. Reglarea actitatii intestinului subtire
IS prezinta un dublu control al actitatii: nervos si umoral.
Controlul nervos se realizeaza prin mecanisme intrinseci (sistemul enteric) si extrinseci (simpatic si parasimpatic).
Reglarea umorala reprezinta principalul mecanism de control al actitatii intestinale (10).



Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor




  Sectiuni Patologia chirurgicala a intestinului subtire:


 
Fa-te cunoscut! invitatie-1
Invitatie Online - promoveaza produse medicale invitatie-2

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

invitatie-3
vizitatorii nostri pot fi clientii tai