Diagnosticul hiperparatiroidismului primar se bazeaza pe anamneza si pe examenul clinic, care orienteaza explorarile meolismului fosfo-calcic prin metode biochimice uzuale si dinamice, investigatii radioimunologice, metode radiologice, studii imagistice localizatoare si examene morfopatolo-gice care confirma consecintele meolice si eventual leziunile responsabile de hipersecretia hormonala.
Metode biochimice
Manifestarea cardinala a HPP este hipercalce-mia, 28% din cresterile anormale ale concentratiei sangne a calciului intalnite in clinica fiind determinate de hiperparatiroidie. De asemenea, evocatoare pentru diagnosticul de HPP este asocierea hipercalcemie + hipercloremie + hipercalciurie, din care ultimele sunt inconstant intalnite.
. Calciul plasmatic (calcemia) prezinta valori normale intre 8,5-l0,5 mg/100 ml sau 2,20-2,60 mmol/ litru, in functie de metoda utilizata.
Calciul total reprezinta suma calciului ionizat (1,25 mmol/litru) cu calciul legat de ionii (CaHCO3 sub forma de complexe ultrafiltrabile (0,25 mmol/ litru) si respectiv calciul fixat de proteine, in special albumine (1 mmol/litru).
Determinarea calciului ionizat (49,9%) este preferabila masurarii calciului total.
. Calciul urinar (valori normale cuprinse intre 80-250 mg/24 ore sau 8,55 mmol/litru).
. Fosforul organic reprezinta 10% din fosforul sangn normal, cu valori normale cuprinse intre 2,5-4,5 mg/100 ml (0,8-l,45 mmol/litru).
. Fosfaturia cu valori normale de 600 mg/24 ore.
. Masurarea c/earance-ului fosforului cu valori normale care oscileaza intre limite largi, 5-l5 ml/ minut, cifre superioare evocand HPP.
Fosforemia depinde de reabsorbtia tubulara renala maxima a acestui ion (TRP), functie de debitul filtrarii glomerulare (DFG). Raportul TRP/DFG este coborat in 3A din cazurile de HPP. Valorile TRP sunt raportate si la clearance-u\\ creatininei endogene, dupa formula:
TRP = (1-
Clearance P
7-7-r)x100
Clearance creatinina
cu valori normale intre 87-95% care scad in HPP.
. Dozarea clorului seric indica valori crescute in 1/3 din cazurile de HPP. Un raport clor/fosfor mai mare de 3,5 este un indice diagnostic rtual pentru HPP.
. Echilibrul acido-bazic poate fi modificat in sensul unei acidoze meolice hipercloremice.
. Dozarea fosfatazelor constituie un indice obiectiv dar nespecific al actitatii osteoblastice, ambele enzime fiind crescute in HPP. Fosfatazele alcaline cresc in special in prezenta sindromului osos radiologie.
. Concentratia urinara a hidroxiprolinei traduce intensitatea turnover-u\\u\\ osos, in HPP consta-tandu-se valori crescute (50-90 mg/24 ore fata de 16-40 mg/24 ore la normal).
. Probele dinamice (testul cu cortizon - Dent) si metodele care utilizeaza izotopii radioacti sunt mai putin utilizate in prezent cu exceptia dozarii prin radiocompetitie a taminei D care prezinta cresteri semnificative in HPP.
Dozari radioimunologice
. Radioimunodozarea PTH circulant se poate face direct, prin masurarea fragmentelor C terminale sau a PTH "intact\" ori indirect, prin dozarea adenozin-monofosfatului ciclic nefrogenic (cAMP). Dozarea parathormonului "intact\" (PTH 1-34) utilizeaza doi anticorpi, unul dirijat contra extremitatii N terminale (PTH 1-34) si celalalt contra extremitatii C terminale (PTH 39-84) (52). Aceasta tehnica are o sensibilitate si specificitate superioare si este formala in afirmarea diagnosticului de HPP.
. Radioimunodozarea cAMP in sange si
urina reflecta direct functia paratiroidiana, reprezentand adaosul tubular de cAMP sub efectul PTH-ului circulant la cAMP filtrat si excretat in urina, si permite diferentierea dintre hipercalcemiile de diverse etio-logii. in HPP valorile cAMP depasesc cifrele normale (in plasma 17-33 nM/l la barbati si 11-27 nM/l la femei si, respectiv in urina 1,0-l1,5 miuM/l), in timp ce in hipercalcemiile de alte cauze prezinta, in general, valori reduse (23).
. Radioiminodozarea calcitoninei (valori normale la adult 5-50 pg/ml) releva concentratii crescute la bolnai cu carcinom medular tiroidian, sindrom Zollinger-Ellison,
tumori carcinoide,
insuficienta renala cronica si hiperparatiroidism.
