Radioiodoterapia reprezinta o componenta esentiala a tratamentului formelor diferentiate ale CT completand actul chirurgical atat din punct de dere diagnostic prin obiectivarea relicvatelor sau recidilor tumorale ca si a metastazelor cat si terapeutic realizand distrugerea sau reducerea acestora (10, 34, 39).
Iradierea meolica dupa o tiroidectomie totala constituie "complementul bisturiului\" distrugand atat entualul tesut glandular restant - secretant de tiroxina si tiroglobulina cat si microfocarele tumorale.
De asemenea I131 detecteaza si reprezinta o terapie eficace pentru metastazele la distanta - in special pulmonare - ameliorand rata de supravietuire in aceste situatii.
Exista discutii in ceea ce priste caracterul sistematic al administrarii de 131I dupa chirurgia CT, numerosi specialisti evitand aceasta terapie in formele considerate cu prognostic favorabil dar recomandand-o la toti bolnavii peste 45 ani, cu
tumori depasind 2 cm diametru, cu caractere histologice agresi (invazie vasculara sau capsulara, multifocalitate, prezenta metastazelor ganglio-nare sau la distanta).
Radioterapia este contraindicata in cazurile in care s-a practicat un act chirurgical unilateral sau incomplet ca si in cancerele
tiroidiene inoperabile.
Dupa Piciu (39) conditiile care stau la baza unei radioterapii eficiente sunt:
. Act chirurgical corespunzator atat pentru leziunea glandulara (tiroidectomia totala sau cvasi-totala) cat si pentru teritoriul ganglionar;
. Interval operatie - administrarea de 131I adecvat si doza de izotop riguros calculata;
. Moment optim de aplicare care ofera conditiile bioumorale adecvate: nil maxim al TSH, posibilitatea dozarii tiroglobulinei;
. Scintigrafie "whole body\" care precizeaza existenta, importanta si caracterul iodofil al tesutului rezidual sau/si al metastazelor;
. Stoparea entualelor tratamente medicamentoase sau hormonale care pot interfera actiunea RIT;
. Apreciere obiectiva a raportului beneficiu-risc.
Calculul dozelor ablati este subiect de discutie, parerile osciland intre doze mari, unice (75-l50 mCi) si doze mai reduse (25-30 mCi), entual repetate care se pare ca au o eficacitate similara la o iradiere globala mai mica. Calculul acesteia a separat in mod traditional dozimetria electronilor de
cea a fotonilor dar mai recent "Comitetul international pentru iradiere interna medicala\" nu face distinctie intre radiatiile p si y la care se adauga doar doza de fotoni emisi de radionuclizi localizati in alta parte a organismului (10).
CT anaplazice, medulare si chiar cele cu celule Hiirthle (mai ales metastazele) nu raspund la iradierea meolica.
