Radiologia conventionala edentiaza evolutia intratoracica, metastazele pulmonare sau osoase ale unui CT. Calcifierile intratiroidiene desi sugestive apar mai putin semnificative pentru diagnosticul de CT.
Scintigrafia tiroidiana - in scadere de interes fata de anii anteriori - face apel din ce in ce mai putin la izotopii "clasici\" (131I, 123I) recurgand la technetium 99m (radical de molibden), thalium 201 (TI201) iar pentru diagnosticarea CT medular la
anticorpi monoclonali marcati cu indium 111, metaiod-benzilguanidina (MIBG) marcata cu 131I sau acid dimercaptosuccinic (3, 7, 8).
De asemenea evolutia tehnologica a permis inlocuirea scintigrafiei prin baleiaj cu cea prin gamma camera cu colimator tip pinhole care ofera imagini mai fine si mai precise si realizeaza reconstructia tridimensionala a glandei si leziunilor acesteia.
Imaginea standard de nodul rece a priori suspecta de CT - dar comuna si altei patologii benigne - apare actualmente
insuficienta daca este considerata izolat pentru indicatia operatorie de rutina (11).
Ultrasonografia desi nu rezolva problema cruciala a diferentierii leziunilor benigne de cele maligne (in pofida sperantelor initiale cuprinzand chiar descrierea "semnului haloului\" caracteristic cancerului tiroidian) completeaza si amplifica intelegerea structurilor normale si patologice ale glandei. Explorarea distinge leziunile solide de cele chistice sau cu structura mixta, precizeaza multinodularitatea inaparenta clinic, dimensiunile si modificarile de volum ale leziunii ca si cele ale structurilor anatomice adiacente (7). Ecografia poate de asemenea ghida
punctia biopsie, iar in supravegherea postterapeu-tica semnaleaza aparitia recidivelor.
Acuratetea metodei este situata intre 75-l00% cu transductoare de 10 MHz putand fi identificate leziuni de 0,1 cm 0 (7, 21).
Tomografia computerizata si respectiv rezonanta magnetica nucleara apar utile in silirea volumului, rapoartelor si mai ales extensiei tumorale, precizand prezenta si importanta adenopatiilor laterocercale inaparente clinic si mai ales a celor media-stinale.
