Problema esentiala in diagnosticul diferitelor forme anatomoclinice de CT este evaluarea initiala si cat mai precoce a oricarei leziuni glandulare suspecte, in special formele nodulare, formele difuze, masi sau metastatice ale bolii nereclamand decat stadializarea si precizarea varietatii anatomo-patologice.
Gusa nodulara aparent izolata - fara sau cu putine semne asociate comportand unul (60-70% din cazuri) sau mai multi noduli (30-40%) constituie circumstanta cel mai frecnt intalnita in patologia tiroidiana. Statisticile indica o incidenta de 3-7% a acestor leziuni in populatia generala dar cu variatii considerabile legate de sex (de 4-6 ori mai frecnte la sexul feminin), varsta, zone geografice sau regiuni endemice. Studiile ecografice si necropsice ridica aceste cifre la 50% (8, 13, 38).
Marea majoritate a acestor noduli sunt benigni dar un numar de 4-5% din leziunile nodulare aparent "inocente\" sunt reprezentate de carcinoame ale glandei (cifra poate creste pana la 9% la
nodulii hipoecogeni la examenul ultrasonografic si respectiv la 25-30% in cazul celor "reci\", acaptori la scintigrafie) (11).
Aceasta realitate epidemiologica impune instigarea "agresiva\" si supragherea permanenta a oricarui nodul
tiroidian conform unui algoritm diagnostic standardizat, propunand chirurgului doar leziunile qare impun actul operator.
Anamneza ofera cateodata date semnificati: existenta in antecedentele familiale a patologiei
tiroidiene si in special a unui CT medular, CT papilar si mult mai rar a unui entual sindrom Sipple, iradierea terapeutica sau accidentala.
Trebuie precizata existenta unei hipertrofii nodulare chi ale carei caractere s-au modificat in ultima perioada in sensul unei cresteri rapide de volum, aparitia unor fenomene inflamatorii, compresi sau adenopatii. in egala masura trebuie evaluata o
gusa nodulara aparuta si dezvoltata recent pe o
tiroida normala.
Este evocatoare pentru un CT medular instalarea unei simptomatologii care poate asocia dia-reea, "flushul\" cervicofacial, cresterile valorilor tensionale.
Examinarea clinica propriu-zisa va aprecia prin inspectie proeminenta, dimensiunile aparente si o entuala circulatie colaterala.
Palparea constituie un examen de baza confirmand realitatea gusii, forma, dimensiunile, caracterul uni, polinodular sau difuz, consistenta, mobilitatea spontana si cu deglutitia, sensibilitatea.
Aceleasi elemente vor trebui cercetate si pentru ariile ganglionare laterocervicale si chiar mai indepartate (ganglioni supraclaviculari).
O serie de elemente clinice sunt considerate semnificati pentru diagnosticul de malignitate: varsta tanara de aparitie a unei formatiuni nodu-lare, consistenta dura si caracterul neregulat, inegal al suprafetei nodulului, diminuarea mobilitatii cu aderente la structurile adiacente/muschi, parti moi, trahee, laringe, topografia polara superioara ca si modificarile vocii confirmate de examenul laringo-scopic sau alte semne de compresiune (nervoasa, vasculara, respiratorie, digestiva).In cazurile avansate este vorba de
tumori no-dulare sau difuze, extrem de dure, fixe, cu adeno-patie laterocervicala sau supraclaviculara importanta.
Disfonia, disfagia, durerile cervico-faciale si in regiunea otomastoidiana sunt sugesti pentru diagnosticul de malignitate.In afara formelor nodulare sau difuze CT se mai poate prezenta initial si sub alte aspecte:
. Adenopatie "precesiva\", izolata, latero-cervi-cala (7).
. Metastaza pulmonara, osoasa, cerebrala, hepatica etc. (34).
. Gusa cu fenomene inflamatorii: "tiroidita cu evolutie ondulanta\" (7, 34).
. Forme hiperfunctionale ale CT (41).
. Manifestari paraneoplazice neprecizate etiologic (sindrom diareic) (26, 49).
. NT ca metastaza a unui cancer visceral (renal, san etc.) (34).
Diagnosticul CT suspectat pe baza elementelor clinice, chiar si in situatia unor noduli tiroidieni aparent banali, isi propune sa infirme sau sa confirme pe baza unei strategii de instigatie agresi in care indicatiile, valoarea si ordinea dirselor metode constituie subiecte in permanenta dezbatere.
