Aproximativ 70% din chisturile hidatice sunt localizate in ficat, iar 1/4 pana la 1/3 din aceste cazuri sunt chisturi multiple (9). Lobul drept este afectat in 85% din bolnavi. De obicei chisturile sunt superficiale si peretele este structurat din 2 straturi, o membrana interna germinativa si cuticula extern. Cele 2 straturi sunt in contact strans una de alta dar nu sunt unite:
- cuticula este o membrana anhista, alb-galbuie, cu aspect gelatinos, cu o grosime de 1 mm, constituita din lamele concentrice suprapuse. Este elastica, se destinde foarte mult sub presiunea lichidului intracavitar. Este impermeabila pentru albumine si microbi, dar permite trarsarea prin osmoza a coloidelor, toxalbuminelor produse de
chist si cris-taloidelor;
- membrana germinativa (proligera) este formata din straturi de celule embrionare. Este o membrana fertila, dotata cu posibilitati evoluti. La exterior elaboreaza straturile cuticulei, iar spre interior secreta lichidul hidatic si prolifereaza, dand
nastere prin inmugurire culelor sau capsulelor proligere. Acestea genereaza in interiorul lor, fiecare cate 10-l20 scolecsi invaginati. Prin detasare in lichidul din chist, capsulele apar ca un nisip fin, nisipul hidatic, de culoare albicioasa, care se depune pe fundul chistului. Nisipul hidatic poate contine pana la 40 000 de scolecsi pe cm3. Scolecsii sunt capete de tenii invaginate, de forma ovoida, de 100-l50 u. Au 4 ntuze si o coroana de 30-40 de crosete lucitoare, au un sistem excretor si vascular propriu. Fiecare scolex reprezinta un chist hidatic activ, caci odata eliberat, el se poate grefa, denind elementul unei echinococoze secundare.
Lichidul din
chistul hidatic are o presiune mare de aproximativ 300 ml apa, incolor, opalescent si usor alcalin. in interiorul chistului mare se afla de obicei chisturi de cule fiice. Lichidul provine din lichefierea masei granuloase. Este limpede, transparent, steril, cu reactie alcalina, pH 7,2-7,4. Prezinta proprietati toxice, cu rol in patogenia anumitor simptome ale bolii: urticaria, accidente toxice.
Pe masura cresterii chistului in ficat, din partea acestuia se dezvolta o membrana de reactie proprie, denumita perichist sau ectochist. Perichistul reprezinta rezultatul unei duble actiuni locale a hi-datidei, mecanica si alergica, si are 3 zone distincte: externa, mijlocie si interna.
Extensia chistului este in mod normal catre cavitatea peritoneala, dar se poate dezvolta progresiv si intrahepatic odata cu remanierea parenchimului hepatic.In contrast cu chistul hidatic unilocular, hidati-doza alolara este o crestere fara capsula si cu tendinta spre multiple metastaze. Odata cu cresterea progresiva, centrul se necrozeaza si periferia invadeaza vasele sangvine si limfatice. Agentul cauzator al acestor leziuni se gaseste mai frecnt in regiunile reci din Alaska, Rusia si Alpi.
