Daca anamneza este efectuata atent si corect, loul clinic este frecvent relevant. Raspunsul pozitila urmatorul chestionar poate fi sugestipentru boala de reflux (4).
. exista arsuri?
.
arsurile sunt calmate de alcaline?
. exista regurgitatii?
. arsurile si regurgitatiile sunt in relatie cu masele copioase, cu ingestia de alcool, cafea, condimente, alimente grase?
. arsurile si regurgitatiile sunt in relatie cu pozitia aplecata, ghemuita sau culcata?
. arsurile si regurgitatiile se agraveaza noaptea?
. exista dureri la inghitit?
Severitatea simptomelor nu reflecta cu acuratete prezenta sau gravitatea esofagitei. La unii pacienti cu simptome "tipice\", refluxul nu se evidentiaza, acestea putand fi cauzate de alte afectiuni. Altii sunt diagnosticati abia la aparitia complicatiilor.
Dat fiind insa frecventa acestei afectiuni, pacientii cu o simptomatologie sugestiva pentru boala de reflux vor fi supusi initial unui tratament medical. Dar, in conditiile cand simptomele de reflux apar pentru prima oara dupa 50 ani, cand nu se obtine un raspuns prompt la tratamentul medical si simptomele se agraveaza, sau cand exista simptome "de alarma\" (disfagie, varsaturi, sangerari) indicatia de investigatii suplimentare se impune.
Metodele de investigatie curente trebuie sa demonstreze prezenta leziunilor esofagiene (endosco-pie, biopsie) si a refluxului patologic (p/-/-metrie, manometrie si explorari izotopice).
Endoscopia va evidentia leziunile de esofagita a caror gravitate este interpretata conform clasificarii larg acceptata a lui Savary-Miller sau Savary-Mounier. O endoscopie normala nu exclude prezenta refluxului. Aproape 30% din pacientii cu simptome de reflux nu au leziuni evidente macroscopic, dar care pot fi constatate la examenul histologic. Endoscopia combinata cu
biopsia este cel mai important test in precizarea diagnosticului de esofagita de reflux.
Examenul
radiologie evidentiaza cu dificultate leziunile incipiente de esofagita acuta. in leziunile grave ca ulcere, stenoze poate preciza aspectul, sediul si poate aproxima gradul stenozelor; evidentiaza de asemenea tulburarile de peristaltica cu reducerea c/earance-ului esofagian, in timp ce refluxul bariului din stomac in esofag este intalnit numai la 40% din pacientii cu esofagita. Identificarea unei hernii hiatale nu este sinonima cu prezenta refluxului, deoarece numai aproximati20% din bolnavii cu hernie hiatala au esofagita, iar din cei cu esofagita numai 30-35% au hernie hiatala (3, 6, 12).
Monitorizarea pe 24 ore a pH-ului esofagian -considerat ca un "gold standard\" test pentru refluxul esofagian, mai ales cand endoscopia este ne-
gativa, permite o corelatie intre episoadele de reflux si simptomele acuzate de pacient. Un episod de reflux este considerat atunci cand pH-u\\ esofagian scade sub 4 pentru cel putin 30 sec, iar refluxul este anormal cand episoadele de reflux reprezinta mai mult de 5% din timpul de examinare. Durata perioadelor de reflux este in functie si de clearance-ul esofagian.
Monitorizarea ambulatorie a p/-/-ului este cel mai senziti(96%) si specific (96%) test in detectarea refluxului gastroesofagian (3).
Manometria esofagiana stationara si mai ales monitorizarea pe 24 ore a motilitatii esofagiene este utila pentru studiul competentei S.E.I. si pentru a evalua corect functia de clearance a esofagului. Are o valoare deosebita in studiul motilitatii esofagiene, element important pentru diagnostic si in indicatia de tratament chirurgical. Tulburari ale motilitatii pot cauza dureri toracice cu caracter anginos in absenta unor afectiuni cardiace.
Examenul radioizotopic, efectuat cu Tc99m, este o metoda neinvaziva ce evalueaza clearance-u\\ esofagian si poate evidentia refluxul gastro-esofa-gian, mai corect decat examenul baritat. Este frecvent utilizat pentru detectarea refluxului in practica pediatrica. La aceste explorari utilizate curent ca metode de investigatie a refluxului gastro-esofagian se pot adauga explorari complexe, mai ales pentru diagnosticarea disfunctiilor rezervorului gastric si dismotilitatilor gastroduodenale implicate in refluxul duodeno-gastro-esofagian: aspiratia continua esofagiana, aspiratia gastrica si esofagiana, bilimetria, examene scintigrafice ambulatorii, teste de evacuare gastrica, monitorizarea integrala a tubului digestisuperior (3, 4).
