Doua sunt simptomele care pun probleme in precizarea diagnosticului: durerea si disfagia.
Durerile din boala de reflux trebuie diferentiate de durerile ce se pot datora inflamatiei mucoasei esofagie\'ne in
infectiile micotice, virale, in urma in-gestiei unor substante cu actiune coroziva sau unor medicamente (preparate de potasiu). De asemenea, pot apare in cursul radioterapiei sau pot fi datorate spasmului esofagian ce insoteste alte afectiuni.
Durerile cu localizare retrosternala si iradiere in umar, baza gatului sau mandibula pot fi greu diferentiate de durerile de origine cardiaca (angina pectorala,
infarctul de miocard). Proba terapeutica poate avea valoare. Sunt ameliorate de blocanti ai canalelor de calciu, care insa intensifica durerea din reflux, deoarece scad presiunea S.E.I.
Durerile cu localizare predominant epigastrica pot fi puse pe seama unui ulcer, mai ales ca in ambele cazuri medicatia antiacida aduce ameliorarea simptomelor. De asemenea, afectiuni biliare se manifesta cu dureri epigastrice, dar si in hipocon-drul drept, declansate de alimente grase. De mentionat asocierea litiazei biliare cu
hernia hiatala, ce poate antrena refluxul, si diverticuloza colica - triada Saint.
Sindromul de
colon iriil se poate manifesta cu
tulburari similare.
Disfagia dureroasa (odinofagia) constituie un simptom care trebuie de regula investigat, deoarece poate avea drept cauza o tulburare esofagiana motorie sau o obstructie organica determinata de stenoze benigne, cancer sau compresiuni extrinseci (prin adenopatii cervicomediastinale, cancer bronho-pulmonar,
anevrism aortic, gusi plonjante, dilatatii importante de atriu drept). Tulburarile motorii care pot antrena disfagia sunt: achalazia,
spasmul esofagian difuz, cele care apar in cursul elutiei bolilor de colagen (polimiozita, dermatomiozita, lupus eritematos) sau neuropatii ca diabetul.
Elutia acestor boli este imprevizibila, de obicei cronica, uneori remisiuni spontane si durabile. Raspunde bine la tratamentul medical uneori autoadministrat, dar uneori chiar in 20-30% din cazurile tratate corect r elua spre complicatii.