Efectul aplicarii programelor de supraveghere asupra evolutiei ulterioare a bolnavilor cu EB este evident (74). Rezectia carcinomului precoce depistat prin screening ofera la 5 ani o supravietuire de 63-99%, pe cand cei in afara screening-u\\u\\ se prezinta de obicei tardiv (supravietuire doar 5-l0%).
Practicarea oricarei chirurgii consertoare pentru displazie severa este contraindicata. Majoritatea chirurgilor recomanda esofagectomia la bolnavii operabili, desi mortalitatea operatorie reprezinta un risc asumat inutil pentru cei la care nu se depisteaza cancer pe piesa de rezeGtie; la cei cu EB scurt si risc operator, posibil cu un singur focar de displazie severa, riscul exerezei poate depasi beneficiul. Argumentele chirurgilor impotri supravegherii endo-scopice agresive, cu rezectie numai dupa confirmarea cancerului (60), sunt urmatoarele: diferentierea /?/g/7-grade/carcinom intramucos este imposibila ia 14% din cazuri, chiar pentru histologi experimentati (Reid, 1988); 40-50% dintre displaziile severe pot ascunde un carcinom nedepistat endobioptic (61), incidenta care poate atinge 66% in loturi inalt selectate (65); progresia ft/g/7-grade/carcinom poate fi rapida, 10-l4 luni (75). Atitudinea chirurgicala pentru displazia high-grade si carcinoamele intra-mucoase este rezectia in bloc (91), cu unele modificari fata de tehnica standard (gastrectomie proximala limitata, fara splenectomie) (65).
Inzia limfatica si sculara este rara la car-cinomul intramucos, supravietuirea la 5 ani la can-cere precoce este mai buna fata de cancerele scuamoase (74). Aceasta a impulsionat rezectia endoscopica, care rezol displazia high-grade dar este inca discuila pentru carcinomul intramucos (65), deoarece acesta nu poate fi diferentiat imagistic cu certitudine de o
tumora intramurala prin ecografie endoscopica.
