Exista patru criterii care ne permit aprecierea gradului de severitate a arsurii esofagului, si anume: esofagoscopia de urgenta, radiografia de urgenta, alcalinitatea irigatului gastric si toracoscopia de urgenta.
1. Fibroesogafoscopia de urgenta
A fost propusa de Alford (3) in 1959, si folosita ulterior de Knox (68) 1967, Holllinger (58) 1968, Ritter (129) 1971. Aceasta se executa preferabil in primele 12-24 de ore dupa ingestia de substanta caustica, pacientul fiind deja sedat, iar leziunile esofagiene fiind in curs de delimitare. Fibroscopia va fi contraindicata de principiu in formele ulcerative severe complicate din cauza pericolului iminent de perforatie.
2. Examinarea radiologica de urgenta dupa ingestia substantei corozive
A fost practicata de Martel (87) (1972), care a subliniat doua trasaturi radiologice caracteristice in precizarea diagnosticului, si anume: retentia intramurala a unei cantitati reduse de substanta de contrast care tatueaza mucoasa esofagiana si dilatatia gazoasa a esofagului datorita sechestrarii aerului.
3. Alcalinitatea irigatului gastric
Daca aspiratul gastric este alcalin si alcalinitatea nu cedeaza dupa irigarea stomacului cu cantitati importante de ser fiziologic, avem argumente suficiente pentru a presupune ca atat
stomacul cat si esofagul prezinta
arsuri importante [Ritter (130) 1968, Leape (73) 1971].
4. Toracoscopia si laparoscopia de urgenta
Atat esofagoscopia cat si gastroscopia ne pot furniza date in legatura cu mucoasa esofagiana si gastrica, eventual cu aparitia unei necroze, dar nu pot sa dea nici o informatie despre gradul de profunzime al necrozei corozive. Descottes (117) a propus toracotomia care, ca si laparoscopia, pot pune in edenta leziuni ale muscularei esofagiene sau ale seroasei gastrice, care pot indica o necroza transmurala esogastrica.
