mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Anatomia sl fiziologia esofagului
Index » Patologia chirurgicala a esofagului » Anatomia sl fiziologia esofagului
» Anatomia esofagului

Anatomia esofagului







Esofagul este un conduct musculo-membranos care uneste faringele cu stomacul. Se imparte, dupa regiunile pe care le strabate, in trei segmente: un segment cervical, un segment toracic si un segment abdominal. (La studiul esofagului toracic vom reveni cu precizari asupra diviziunii esofagului).


Esofagul cervical

Segmentul cervical al esofagului este situat pe ul cel mai profund al regiunii subhioidiene, posterior de portiunea cervicala a traheii.
Are lungime de 5-6 cm, incepe la nivelul marginii inferioare a cartilajului cricoid, la 15-l6 cm sub arcada dentara (anterior vertebrei C6) si se termina la nivelul ului orizontal care trece prin marginea superioara a manubriului sternal.
Ca traiect se proiecteaza pe linia mediana, usor deviat spre stanga. Prin marginea stanga depaseste fata laterala stanga a traheei; marginea dreapta este prinsa in unghiul diedru dintre trahee si coloana vertebrala.Impreuna cu traheea este invelit intr-o tunica formata din tesut conjunctiv, alcatuind o teaca fibroasa care continua pe cea a faringelui si se prelungeste in mediastin pana la muschiul diafragm. Aceasta teaca contine, in unghiul traheo-esofagian, nervii recurenti (ramuri ale nervului g).


Prezinta raporturi anterior cu peretele posterior al traheei. O mica portiune depaseste traheea in stanga si ramane neacoperita de ea. Aceasta parte vine in
raport cu nervul recurent stang, cu ramurile arterelor tiroidiene, cu venele satelite si ganglionii recurentiali si cu marginea posterioara a lobului tiroidian stang. Posterior, esofagul este in raport cu fata anterioara a coloanei cervicale, acoperita cu muschii prever-tebrali, si lama prevertebrala a fasciei cervicale.
Marginea stanga, neacoperita de trahee, este mai accesibila si pe aici se practica esofagotomia externa, fiind marginea chirurgicala a esofagului.
Marginea dreapta ascunsa la o adancime de 2-3 mm intre coloana vertebrala si trahee, este superior in raport cu nervul recurent drept care se apropie treptat de aceasta margine si cu artera tiroidiana inferioara si ramurile ei, care se desfac in entai, intre trahee si coloana vertebrala.
La distanta, cele doua margini ale esofagului au raporturi laterale cu lantul simpatic cervical (ganglionul mijlociu) artera carotida primiti, vena jugulara interna si nervii gi.
Marginea stanga inferioara a esofagului este in raport cu canalul toracic.


Vascularizatie si inertie

Irigatia arteriala provine, mai ales, din artera tiroidiana inferioara prin ramurile sale esofagiene superioare, iar cea venoasa este reprezentata de venele esofagiene superioare, ce se rsa in venele tiroidiene superioare. Limfa dreneaza in limfonodulii cervicali profunzi.
Inertia este asigurata de ramuri ale nervilor g (X), glosofaringian (IX) si filete din trunchiul simpatic cervical.

Esofagul toracicIncruciseaza, in partea sa inferioara, aorta descendenta, trecand spre stanga liniei mediane, cand se indreapta spre cardia, care se proiecteaza la stanga vertebrei a Xl-a toracale. Lungimea totala a esofagului este de 22-25 cm, la care, daca adaugam distanta de la rima oris la gura esofagului, situata la nivelul tuberculului carotic Chassaignac (vertebra C6), de 15 cm, aflam distanta minima de 40-45 cm pe care trebuie sa o parcurga o sonda esofagiana (Faucher) spre a intra in stomac.
Calibrul esofagului este aproape uniform, prezentand in ansamblu urmatoarele stramtori: la gura esofagului (stramtoarea cricoidiana), la crosa aortei (stramtoarea aortica), la bronhia stanga (stramtoarea bronhica) si la cardia (stramtoarea cardiaca). Uneori poate exista si o stramtoare la nivelul diafragmei (stramtoarea diafragmatica), orificiul esofagian, al diafragmei proiectandu-se la nivelul vertebrei a X-a toracale. Esofagul prezinta, in treimea sa superioara, in continuarea faringelui, fibre musculare striate, iar in cea inferioara, musculatura neteda.
Mucoasa esofagiana are pliuri longitudinale si este mobila pe tunica musculara prin submucoasa.


Vascularizatie si inertie

Arterele esofagului toracic vin din ramurile din vecinatate (arterele tiroidiene inferioare, arterele bronhice si cele frenice superioare).
Venele formeaza plexuri submucoase, care, in partea inferioara se unesc cu venele gastrice, intrand in teritoriul venei porte hepatice, iar in partea superioara, cu vena azygos, deci in teritoriul venei cave superioare. Venele situate in portiunea distala a esofagului devin ricoase in cazurile de compresiune pe trunchiul venei porte (ciroze, tumori hepatice), fiind sursa unor hemoragii digestive superioare.
Limfaticele esofagului dreneaza in limfoganglionii dispersati de la cardie pana la grupul supraclavicular, explicand metastazele ganglionare ce pot afecta pana si limfonodulul supraclavicular Troisier-Virchow.
Nervii gi abordeaza esofagul la nivelul bifurca-tiei traheei. Pana aici esofagul primeste ramuri din nervii recurenti si din lantul ortosimpatic cervico-toracic (5.)


Esofagul abdominal

Partea abdominala (pars abdominalis) a esofagului este cea mai scurta din cele trei parti topogra-
fice pe care le prezinta (cervicala, toracica si abdominala) dar este foarte importanta din punct de vedere anatomofunctional si chirurgical. Ea se intinde de la hiatus-u\\ esofagian (hiatus oesophageus) al diafragmei pana la cardia si are o lungime de 1-3 cm.
Esofagul prezinta la cea 3 cm de cardia, stramtoarea inferioara sau diafragmatica. Ea este determinata de contractia fibrelor circulare si de tesutul conjunctiv al peretelui esofagian. Superior de aceasta stramtoare, datorita presiunii negative din torace, lumenul esofagian este intredeschis si plin de aer. De aceea alimentele lichide cad "in cascada\" in partea toracica a esofagului si se opresc pentru scurt timp la stramtoarea inferioara. in partea abdominala, calibrul esofagului creste progresiv pana la cardia luand pe imaginea radiologica aspectul unei ampule, numita ampula esofagiana, un mic presto-mac sau ampula cardiacum.


Relatia dintre esofag si diafragma la nivelul hiatus-u\\u\\ esofagian, din cauza importantei sale chirurgicale, a fost amplu studiata. Hiatus-u\\ esofagian nu este un simplu orificiu, el este mai degraba un canal muscular oblic, format indeosebi de stalpul sau pilierul drept al diafragmei (crus dextrum). Uneori, la formarea sa participa si pilierul stang (crus sinistrum). Acest canal este complet in partea superioara, iar in cea inferioara este redus la o circumferinta musculara posterioara, care anterior este completata de lobul stang al ficatului. intre circumferinta hiatus-u\\u\\ esofagian si peretele organului exista un spatiu care normal nu permite trecerea indexului prin el. Acest spatiu este inchis de membrana frenicoesofagiana (neomologata in N.A.), studiata initial de Th. lonescu, Treitz si Leimer, iar ulterior, de catre A. Delmas si Roux. Ea este de forma conica si formeaza esofagului o teaca de alunecare, fiind alcatuita din fibre colagene si elastice care pleaca din fascia inferioara a diafragmei. Aceste fibre trec ascendent prin hiatus-u\\ esofagian si se termina in adventicea si stratul muscular longitudinal al esofagului, superior fata de diafragma. O alta categorie de fibre au directie descendenta si se intind pana la cardia, formand o teaca de alunecare inferioara, mai scurta. Fibrele mai fine si reduse ale fasciei diafragmatice superioare se intretes cu fibrele ascendente ale membranei frenico-eso-fagiene. Ernest Jura a descris fibre musculare cu directie ascendenta in structura membranei, care, daca sunt numeroase, formeaza muschiul frenico-esofagian (muschiul E. Jura). Alte fibre musculare cu directie descendenta au fost descrise de Rouget (muschiul Rouget).

Adventicea esofagului, formata din tesut conjunctiv lax in partea superioara si mijlocie a esofagului, devine mult mai densa in partea inferioara formand fascia esofagiana (neomologata in N.A.). Legatura dintre esofag si diafragma, descrisa mai sus permite o anumita mobilitate a esofagului si hiatus-u\\u\\ esofagian. in acelasi timp prin contractia muschiului diafragmei si a pilierilor sai, el intervine impreuna cu alti factori la asigurarea contentiei gastro-esofagiene.
Acesti factori sunt reprezentati de deschiderea oblica a esofagului in stomac prin orificiul cardiei. Acest orificiu este situat sub nivelul fundului gastric si are ca urmare formarea incizurii cardiei. Pe viu, endoscopic, incizurii cardiei ii corespunde o proeminenta descendenta a peretelui de forma unei lvule descrisa de Gubarow. Alt factor care participa la asigurarea contentiei gastro-esofagiene in absenta unui sfincter anatomic circular al cardiei il constituie prezenta si dispozitia "calare\" sau "in crata\" a fibrelor oblice ale stomacului. Sectiunea acestor fibre face sa dispara incizura cardiei. Inertia comuna a cardiei si a partii abdominale a esofagului este si ea un argument in favoarea mecanismului unitar si complex al contentiei gastro-esofagiene. Perturbari ale acestui mecanism se insotesc de refluxul esofagian al sucului gastric si stau la baza esofagitelor peptice. Cand hiatus-u\\ esofagian este mai larg decat normal, prin el se produc herniile diafragmatice hiatale care pot fi paraesofagiene, de alunecare si mixte.
Din cele prezentate mai sus reiese ca intreg esofagul abdominal indeplineste rolul de sfincter functional al cardiei, care asigura trecerea bolului alimentar din esofag in stomac si participa la mentinerea contentiei gastro-esofagiene, impiedicand refluxul sucului gastric in esofag. inchiderea si deschiderea esofagului la acest nivel se face intr-o dimensiune verticala si prin dilatatie, fibrele musculare fiind dispuse helicoidal (4).
Datorita presiunii intraabdominale pozitive peretele anterior al partii abdominale a esofagului vine in contact cu cel posterior.
Anterior si la dreapta, esofagul este invelit in peritoneu, pe sub aceasta trecand spre stomac trunchiul gal anterior. Pe mai anterior si la dreapta vine in raport cu ficatul marcat de impresiunea esofagiana (impresio esophagea) a acestui lob.
Posterior, esofagul nu este invelit de peritoneu, deci este extraperitoneal. Pe aceasta fata se afla trunchiul gal posterior. Pe mai posterior se afla pilierii diafragmei cu hiatus-u\\ aortic, prin care
trece din torace in abdomen aorta si din abdomen in torace duetul toracic. Tot aici in tesutul conjunctiv retroperitoneal se afla sele frenice inferioare stangi si sele suprarenale superioare stangi.
La stanga intre esofag si fundul stomacului se gaseste incizura cardiei (His).



Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor




  Sectiuni Patologia chirurgicala a esofagului:


 
Fa-te cunoscut! invitatie-1
Invitatie Online - promoveaza produse medicale invitatie-2

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

invitatie-3
vizitatorii nostri pot fi clientii tai