Achalazia este o boala lent evolutiva, progresiva, fara remisiuni spontane. Studii recente indica faptul ca 2-7% dintre pacienti dezvolta dupa o pe-
rioada de 15-20 de ani un cancer esofagian cu celule scuamoase (7).
Complicatiile achalaziei sunt reprezentate de eso-fagita prin staza alimentara,
ulcerul peptic esofagian, esofagul Barrett, carcinomul esofagian cu celule scuamoase, fistula eso-cardiala sau eso-bron-sica, diverticulul esofagian distal,
pneumonia de aspiratie (in special cu Mycobacterium fortuitum), pericardita supurativa, corpii straini esofagieni, vari-cele esofagiene, disectia submucoasa a esofagului.
Diagnosticul diferential se face in principal cu doua entitati nozologice: boala Chagas si pseudo-achalazia.
Boala Chagas, endemica in America Centrala si de Sud, e produsa de un protozoar hemoflagelat numit Trypanosoma Cruzi si determina aceleasi manifestari clinice.
Neoplasmele ce intereseaza cardia si esofagul distal pot produce un sindrom clinic denumit pseudoachalazie sau achalazie simptomatica, ce mimeaza achalazia idiopatica. Pacientii cu pseudoachalazie prezinta disfagie progresiva,
durere toracica, regur-gitatii si pierdere ponderala. Cea mai frecventa cauza de pseudoachalazie este adenocarcinomul fundusului gastric, dar boala poate fi determinata si de metastaze de la cancere de prostata, pancreas, plaman, ficat sau de limfoame.
Exista putine criterii de diferentiere, dar achalazia secundara apare in general dupa 60 de ani, bolnai prezinta o mare pierdere ponderala in timp scurt (peste 10 kg intr-un an), iar nitritul de amil (care determina cresterea diametrului sfincterului esofagian inferior achalazie) nu are efect in pseudoachalazie (6,7).
Desi nu exista teste care sa precizeze originea idiopatica sau secundara a cardiospasmului, cand se ridica suspiciunea de pseudoachalazie, prima indicatie terapeutica dene miotomia, etandu-se intarzierea diagnosticului, precum si dilatatiile pneumatice, periculoase in cazul stenozei maligne a cardiei (6).