Lipomul. Lipomul pare sa fie pe locul secund intre tumorile benigne nonepiteliale, cu o incidenta de 0,2-0,3% pe studii autopsice. Mai frecvent localizat pe cec si ascendent, cuprinzand in mod egal femeile si barbatii. Prone din tesutul grasos al
intestinului gros, situat in submucoasa cu o incidenta crescuta la pacientii intre 50 si 70 ani. Lipoamele submucoase cand cresc in dimensiune pot produce
ulceratii si necroze pe mucoasa de acoperire. Marimea lor variaza de la cativa mm pana la peste 6 cm, in general sunt unici, dar pana la 20% din bolna pot avea localizari multiple.
Aspectul clinic este variabil. Majoritatea lipoa-melor sunt asimptomatice, fiind descoperite intrao-perator sau la autopsie.
Rar cand sunt voluminoase, pot da semne de ocluzie, mai ales prin invaginare; pacientii mai pot prezenta schimbari in hiatusul intestinal, cu dureri abdominale vagi, rectoragii sau anemie, simptome ce caracterizeaza si un adenocarcinom.
Diagnosticul de certitudine se pune prin
biopsie endoscopica.
In lipoamele asimptomatice, cand diagnosticul este sigur ne abtinem de la orice gest chirurgical. Lipoamele asimptomatice, descoperite intraopera-tor, cand nu putem exclude cu certitudine cancerul reclama rezectie segmentara de colon, operatie recomandata si in cazul lipoamelor simptomatice sau cand irigografia si colonoscopia dau rezultate ambigue.
Leiomiomul. Tumoare extrem de rara, cu punct de plecare din stratul muscular al intestinului gros, poate sa ramana intramural ori sa creasca inspre lumenul intestinal sau catatea peritoneala.
Din punct de vedere histologic, diagnosticul diferential dintre tumorile musculare benigne si maligne este foarte greu de facut. Malignitatea este indicata de marimea si rata rapida a mitozelor, de marimea si forma nucleilor, frecventa celulelor bizare, dificultatea in identificarea miofibrilelor longitudinale, capacitatea de a da metastaze. Leiomiomul este mai frecvent localizat in sigma si
colonul transvers, cecul fiind rar interesat.
Simptomatologia clinica este asemanatoare cu a celorlalte
tumori benigne.
Majoritatea sunt asimptomatice, fiind descoperite la autopsie sau intraoperator. Poate da dureri abdominale, sangerari sau tumoarea dene palpabila. Prezinta risc evolutiv de perforatie si invagi-nare.
Tratament: excizie chirurgicala.
Fibromul. Fibromul contine numeroase celule spinoase si poate avea originea in fiecare strat al colonului. Se poate confunda cu leiomyomul, iar raportarile numerice in literatura sunt foarte putine. Cand diagnosticul este incert beneficiaza de rezectie segmentara de colon.
Hemangiomul. Poate fi cavernos sau capilar, necesita diagnostic diferential de angiodisplazie. Debuteaza la varste tinere, simptomul principal fiind hemoragia, ce apare la 60-90% din cazuri, la care se asociaza
anemia cronica. Prima hemoragie apare de obicei la o varsta mai mica de 10 ani. Leziunile polipoide in 77% din cazuri dau ocluzii prin inva-ginatie, pot apare tenesme; se asociaza cu
tulburari de coagulare prin trombocitopenie, hipofibrino-genemie si niveluri scazute de factori V si VIII ai coagularii. Tratamentul este chirurgical si consta din ablatia tumorii; odata cu indepartarea ei dispar si tulburarile de coagulare. Diagnosticul diferential include: afectiuni inflamatorii ale colonului, polipii adenomatosi, polipul los, alte
tumori benigne.
Neurofibromul. Poate fi o entitate separata sau un rasunet local al neurofibromatozei Reckling-hausen. Aceste tumori isi au originea in submu-coasa sau musculara, cu posibilitatea aparitiei ulceratiei pe mucoasa de acoperire. Deoarece prezinta riscul malignizarii se trateaza prin rezectie colo-rectala.
Alte tumori neurogenice. Aici putem include ganglioneuromul si tumoarea cu celule granulare. Ultima pare sa derive din mioblasti, localizata in submucoasa, de culoare galbuie-alba, de forma nodulara, ajungand pana la 2 cm in diametru. Se recomanda indepartare endoscopica.
Limfangiomul. Foarte rar localizat in colon, descris printre altii de Koening si colab. (1955), Arnett si Friedman (1956), Higgason (1958) etc. (20).
Hemangiopericitomul. Tumoare benigna rara, cu originea in pericytele vaselor sangne.
