Locurile de formare a dirticulilor falsi sunt reprezentate de punctele slabe ale peretelui intestinal, respectiv locurile unde vasele perforante strabat stratul circular muscular, cel mai frecnt la nilul celor doua arii dintre tenia mezostenica si cea antimezostenica. O alta cauza de producere a slabirii parietale este reprezentata de infiltratia sa grasoasa.
Boala dirticulara este mai frecnta in tarile dezvoltate decat in tarile in curs de dezvoltare, aceasta variatie geografica fiind in relatie cu un continut mai scazut de
fibre getale in
dieta occidentala.
Fibrele getale se gasesc in produse alimentare nerafinate de genul faina integrala sau
zahar brut din trestie de zahar, dar se pierd in procesul tehnologic de obtinere a fainei albe sau a zaharului rafinat. in mod normal,
fibrele nu sunt absorbite din lumenul intestinal. Fibrele atrag apa si astfel bolul fecal devine mai voluminos si de consistenta mai scazuta, facilitandu-se propulsia sa prin lumenul
intestinului (3). Fara a incorpora suficienta apa, bolul fecal devine deshidratat si de consistenta crescuta.
Presiunea intraluminala colonica este direct proportionala cu
tensiunea musculaturii si inrs proportionala cu raza segmentului colic. Lipsa de reziduuri celulozice duce la scaderea diametrului lumenului si la cresterea tonusului musculaturii colonice.
Studii cineradiografice au aratat ca, in timp ce fibrele musculare circulare se hipertrofiaza, cele longitudinale se retracta, realizandu "pungi de presiune\" inchise functional la capete (contractie proxi-mala si
insuficienta relaxare distala). Aceasta predispune la hernierea mucoasei prin punctele slabe ale peretelui intestinal.
Succesiunea etapelor in producerea dirticu-lului castigat este:
. un bol fecal de volum redus necesita pentru evacuare cresterea presiunii intrasegmentare;
. cresterea presiunii determina hipertrofia muscularei colonice;
. hipertrofia muscularei si alterarea structurii co-lagenice se asociaza cu un perete colonie non-compliant cu producerea de dirticuli coloniei.
Materiile fecale ajunse in interiorul pungii di-rticulare nu pot fi eliminate datorita lipsei de musculatura proprie. Astfel se formeaza concretiuni dure (fecaliti) care, prin actiune mecanica directa, ulcereaza mucoasa si produc inflamatie dirticuiara cu limfangita locala. Microtraumatismele mucoasei dirticulare favorizeaza patrunderea germenilor anaerobi in grosimea peretelui dirticular cu inflamare difuza si ulterior, ingrosare segmentara cu formare de sclerolipomatoza. Poate aa loc ruptura peretelui dirticular cu aparitia peritonitei localizate sau generalizate.
Cu toate ca dirticulii apar la nilul sigmoi-dului doar la 65% din pacienti, dirticulita apare in acest segment al colonului in 90% din cazuri. Dirticulita este rara la nilul colonului drept, aparand doar la 5% din pacienti.
MORFOPATOLOGIE
La nilul seroasei dirticulii apar ca niste proeminente piriforme, sesile sau pediculate. Pe suprafata mucoasei se poate observa orificiul de comunicare cu aspect de caruncul mucos in jurul orificiului dirticular (4).
EPIDEMIOLOGIE
Prevalenta dirticulozei colonice a crescut marcat in timp, de la doar 5% in jurul anilor 1900, la 35-50% in statisticile actuale.
Incidenta dirticulozei este in raport direct cu varsta: 5% la 40 ani, 30% la 60 ani si cea.65% la 80 ani.
Afectiunea se intalneste predominant la sexul feminin, dar apare destul de frecnt si la barbati.
