1. Investigatii de laborator
A. Hemoleucograma completa:
.
anemia - trebuie excluse cauze cum ar fi polipii coloniei sau cancerul;
. leucocitoza - semn nespecific al inflamatiei;
. electroforeza - loare limitata in fazele acute.
B. Sumarul de
urina - examen de rutina la toti pacientii cu dureri abdominale joase.
C. Urocultura - cu germeni cu habitat intestinal este patognomonica pentru fistula enterocala (in conditiile in care proba nu a fost ontaminata in timpul colectarii).
2. Radiografia simpla abdominala - in ortosta-tism si clinostatism poate arata prezenta de gaz in lumenul colonului din fosa iliaca stanga sau nivele lichidiene in ansele de
intestin subtire adiacente zonei de inflamatie. Poate exista de asemenea o distensie a colonului proximal de segmentul afectat. Radiografia simpla in ortostatism arata pneumo-
peritoneu la cea. 60% din pacientii cu perforatie colonica.
Imaginile normale nu pot exclude complicatiile diverticulozei colonice.
3. Irigografia cu dublu contrast - a fost metoda de electie in diagnosticarea diverticulozei colonice, precum si a eluarii extensiei bolii, a stenozelor si traiectelor fistuloase.In stadiul prediverticular se poate obser disparitia haustratiilor colonului stang, precum si o "spi-culatie\" fina a sigmoidului.
Aspectele radiologice sunt diverse, in functie de
stadiul bolii, caracteristice fiind imaginile de bile sau
balonase suspendate de peretele intestinal (4). Di-
verticulii de dimensiuni mici sunt identificati dupa
\"insuflatie gazoasa.
Semne radiologice sugestive pentru diverticulita sunt: lumen ingustat, defecte de umplere, contractii neuniforme ale haustrelor, aspect de roata dintata.
Irigografia trebuie evitata in perioada acutizarii deoarece poate precipita o exacerbare a afectiunii sau chiar perforatia colonului. Irigografia se efectueaza dupa remiterea episodului acut.
Dupa cronicizarea bolii, in
colonul descendent sau sigmoid se dezvolta o zona de stenoza care cu greu poate fi etichetata ca benigna sau maligna.
Repetarea irigografiei dupa cate saptamani sau colonoscopia pot transa diagnosticul.
Prezenta abcesului pericolic poate fi sugerata de o lipsa locala de substanta de contrast si de amprentarea peretelui colonie
Dezantajul major al studiilor cu bariu in investigarea electi a diverticulozei consta in posibilitatea unor rezultate fals-negative in cazul leziunilor minore ale mucoasei sigmoidiene. in cazul rezultatelor incerte se recomanda endoscopia (cu sigmoidoscop flexibil sau colonoscop).
4. Colonoscopia - trebuie efectuata atent si minutios. Poate arata uneori orificiile de patrundere in diverticul, un grad de atrofie a mucoasei colonice si permite efectuarea biopsiilor.
Colonoscopia este adesea dificil de realizat la pacientii cu sangerare acti masi, pentru ca vizualizarea este deficitara. in situatiile in care la-jul colonie este posibil, colonoscopia poate fi eficienta in localizarea sangerarii, dar incercarea de a realiza o colonoscopie trebuie abandonata daca sangerarea acti persista.
La cei mai multi pacienti cu rezolutie spontana a hemoragiei, colonoscopia insotita de o pregatire adecta a
intestinului este esentiala pentru identificarea leziunilor mucoase si angiodisplazice ale colonului.
5. Irigografia cu contrast unic cu lichid hidroso-lubil (Gastrografin) - este indicata cand se suspecteaza complicatii specifice diverticulare. O substanta hidrosolubila poate demonstra ocluzie mecanica intestinala, poate confirma diagnosticul in suspiciunea de diverticulita si este indicata in orice situatie cu perforatie colonica. Antajul major al studiului cu substanta de contrast hidrosolubila este posibilitatea vizualizarii perforatiei fara riscul apartiei pe-ritonitei, ca in cazul utilizarii bariului.
6. Alte proceduri cu substanta de contrast: Fstulografia - este utila in evidentierea traiectului unei fistule entero-cutanate.
Cistografia si cistoscopia sunt metode complementare in diagnosticul fistulei colo-cale.
Pielografia ascedenta in caz de fistula colo-ureterala - poate aparea injectarea cu substanta de contrast a colonului.
7. CT - metoda de investigatie utila pentru identificarea si localizarea colectiilor intraabdomi-nale. Gazul intraperitoneal liber este vizualizat cu promptitudine, CT diagnosticand cazurile de perforatie colonica pe care radiografia simpla Ie-a omis.
Sensibilitatea investigatiei CT creste prin administrarea orala sau rectala a substantei de contrast; aceasta tehnica poate asigura si ghidarea punctinor aspirative.
8. Ultrasonografia - poate confirma prezenta si caracteristicile tumorilor diverticulare si poate sili consistenta tumorii (solida sau chistica). Totusi, loarea generala a ultrasonografiei este adesea limitata de factori precum: meteorismul abdominal (in cazul ileusului). in plus,
abcesele mici nu pot fi decelate de ultrasonografie.
9. in caz de sursa incerta de sangerare, procto-scopia poate exclude rectul ca sursa, iar investigatiile ulterioare includ scintigrafia radioizotopica, arteriografia selecti mezenterica, esogastroduo-denoscopia si colonoscopia.
10. Scintigrafia radioizotopica - se realizeaza cu coloid sulfuric sau hematii marcate cu 99mTc (4). Hematiile marcate au un timp de injumatatire mai lung si pot fi folositoare in eluarea unei sangerari intermitente, sau scanarea repetata a pacientului, daca este necesara. Localizarea sangerarii prin aceasta metoda ramane sensibila mobilitatii hematiilor sau coloidului sulfuric odata ajuns in intestin. Poate detecta o rata a sangerarii sub 0,1 ml/min.
11. Arteriografia selecti mezenterica - poate detecta o rata a sangerarii de peste 0,5 ml/min, fiind deci mai putin sensibila si identificand sursa de sangerare in 40-60% din cazuri (1). La pacientii cu hemoragie continua, demonstrata prin scaning
cu radioizotopi, sursa sangerarii este identificata in 70-l00% din cazuri.
