Este partea
intestinului gros cuprinsa intre cec si rect. Se intinde de la valva ileocecala, pana in dreptul celei de a treia vertebre sacrate, unde se continua cu rectul. in traiectul sau, el inconjura ansele jejunale si ileale, formand cadrul colic, caruia i se disting patru parti:
colonul ascendent, transvers, descendent si sigmoid. Dintre acestea colonul ascendent si descendent sunt secundar retroperitoneale, fiind fixate de perete posterior al cavitatii peritoneale prin fascia de coalescenta Toldt. Colonul transvers si sigmoid sunt mobile in cavitatea peritoneala, deoarece si-au pastrat mezoul, prin care trec vase sangvine, limfatice si nervi.
Colonul ascendent
Lungimea variaza in medie intre 12-l5 cm, cu variatii intre 4-24 cm.
Raporturi. Initial este intraperitoneal apoi se culca pe peretele posterior al abdomenului, devenind retro-peritoneal. Prin intermediul fasciei de coalescenta Toldt el se aseaza pe m. iliac, m. patrat al lombelor si fata anterioara a rinichiului. Anterior, medial si lateral este acoperit de peritoneul parietal., prin intermediul caruia vine in raport cu ansele intestinului subtire, omentul mare si prin acesta, cu peretele anterior al abdomenului.
Medial si posterior vine in raport cu m. psoas si partea descendenta a duodenului. Lateral se afla in santul paracolic drept, care se intinde din fosa iliaca dreapta pana la ligamentul freno-colic drept.
La suprafata colonului ascendent se observa haustrele si teniile, tenia libera fiind anterior, tenia mezocolica postero-medial si tenia omentala postero-lateral. Apendicele epiploice sunt mai putin dense si nepediculate, in atie cu colonul descendent.
Proiectat pe peretele anterior al abdomenului, colonul ascendent corespunde flancului drept al peretelui abdominal.
Colonul transvers
Se intinde intre flexura colica dreapta (hepatica) si flexura colica stanga (lienala), avand o lungime de cea 45-50, o directie oblica si putin ascendenta, in traiectul dintre cele doua flexuri formand o ansa cu concavitatea superioara. Datorita fuziunii omen-tului mare cu mezocolonul transvers, omentul mare ramane fixat la mezocolonul transvers, care participa la formarea bursei omentale.
Raporturi. Flexura colica dreapta, retroperito-neala, vine in raport cu fata posterioara a rinichiului drept, partea descendenta a duodenului si, partial, cu capul pancreasului. Corespunde proiectiei la nivelul T12-L1.
Flexura colica stanga, retroperitoneala, incruciseaza fata anterioara a rinichiului stang, in partea ei superioara. Este situata mai sus si mai profund in hipocondru decat cea dreapta si corespunde proiectiei la nivelul T11-T12, iar pe linie axilara coastelor 8 si 9.Intre cele doua flexuri colonul transvers este mobil, fiind legat de peretele posterior prin mezocolonul transvers.
Radacina mezocolonului transvers dupa ce incruciseaza o parte a fetei anterioare a capului pancreasului, isi continua traiectul pana la rinchiul stang si splina. Mezocolonul este legat de curbura mare a stomacului prin ligamentul gastrocolic. in partile laterale, prin doua plici peritoneale, ligamentul (lig.) freno-colic drept si stang, flexurile colice se leaga de peretele lateral, respectiv de diafragm. Ligamentul freno-colic drept sustine marginea lobului drept hepatic, iar cel stang
splina (sustenta-culum lienale). Uneori flexura colica dreapta poate fi legata de fata viscerala a ficatului prin lig. hepato-colic, iar de ca biliara prin lig. cisto-colic.
La nivelul colonului transvers, tenia mezocolica este situata posterior sau postero-superior, tenia omentala anterior, iar tenia libera inferior sau poste-rior-inferior. Apendicele epiploice sunt numeroase, dar atasate pe un singur rand, in lungul teniei libere.
Colonul descendent
Este mai lung, cea 25 cm, are calibrul mai mic si pozitia mai profunda in cavitatea abdominala, in atie cu colonul ascendent.
Se intinde intre flexura colica stanga si pana in fosa iliaca stanga; limita sa inferioara corespunde locului unde incepe colonul sigmoid, respectiv zona unde colonul devine intraperitoneal, in general la nivelul stramtorii superioare a pelvisului, unde trece peste m.psoas si vasele iliace externe.
Este un organ retroperitoneal, intre el si peretele abdominal posterior se interpune fascia de co-alescenta Toldt.
Raporturi. Anterior vine in raport cu ansele intestinului subtire si omentul mare. Posterior, prin intermediul fasciei Toldt, vine in raport cu diafragmul, marginea laterala a rinichiului stang, iar mai jos coboara in spatiul dintre m.psoas si patratul lom-belor. in fosa iliaca stanga este in raport cu m. iliac stang, m. psoas, cu vasele iliace comune si externe. Tot prin intermediul fasciei Toldt are raporturi cu nervii si vasele subcostale, n. ilioinghinal, n. iliohipo-gastric, n. femuro-cutanat lateral, n. femural, n. genito-femural, vasele lombare, vasele testiculare sau ovariene stangi si nervii care le insotesc. Medial, vine in raport cu polul inferior al rinichiului stang, ansele jejunale si ileale. Lateral, in santul paracolic stang, in partea superioara a acestuia, se gaseste ligamentul freno-colic stang. Inferior, ajunge in unghiul dintre fosa iliaca stanga si peretele anterior al abdomenului.
Colonul sigmoid
Este mai lung, cea. 40 cm, se intinde de la stramtoarea superioara a pelvisului si articulatia sacro-iliaca stanga, pana la nivelul celei de a 3-a vertebre sacrate, unde se continua cu rectul. Este intraperitoneal, mobil prin mezocolonul sigmoid. Se deosebeste de restul colonului prin aceea ca cele trei tenii se reduc la nivelul sau la doua benzi late (una anterioara si alta posterioara), prin prezenta mai multor apendici epiploici, iar haustrele sunt mai sterse ativ cu restul colonului.
Raporturi. Prima parte vine in raport cu peretele lateral stang al pelvisului si formatiunile de la acest nivel, respectiv m. psoas, vasele iliace externe stangi, duetul deferent, n. obturator, ovarul stang si trompa uterina. A doua portiune are directie transversala spre dreapta, fiind situata la barbat in esca-vatia recto-cala, iar la femeie in escavatia recto-uterina. A treia parte are un traiect posterior si catre linia mediana, continuandu-se cu rectul.
Mezosigmoidul are forma unui evantai. Radacina sa, cu o directie ascendenta si mediala si alta verticala, descendenta si mediala, porneste de pe fata anterioara a psoasului, urca in lungul vaselor iliace externe, dupa care incruciteaza mai intai vasele testiculare sau ovariene stangi si apoi ure-
terul stang. in continuare, urca in lungul vaselor iliace comune stangi, pana la bifurcatia aortei sau sub bifurcatie, unde isi schimba directia in unghi ascutit, devenind verticala si mediana, pana la S3. Partea verticala a radacinii este numita radacina primara, deoarece corespunde insertiei mezenteru-lui primitiv, iar cea ascendenta radacina secundara, deoarece se formeaza in urma proceselor de coa-lescenta ale mezocolonului. La limita dintre partea ascendenta si verticala, pe fata postero-inferioara se gaseste recesul intersigmoidian, in fundul caruia se simte, prin palpare, ureterul stang. intre foitele mezocolonului se afla tesut conjunctivo-adipos, prin care trec vasele si nervii colonului sigmoid.
sele colonului
Arterele sunt ramuri din artera mezenterica superioara si inferioara.
Artera mezenterica superioara participa la irigatia colonului drept: artera ascendenta, ramura din ileocolica, artera colica dreapta si artera colica medie.
Artera mezenterica inferioara participa la irigatia colonului stang prin: artera colica stanga si arterele sigmoidiene (superioara, medie si inferioara).
Toate aceste
artere se bifurca, la 1-8 cm de colon, intr-o ramura ascendenta si alta descendenta, si se anastomozeaza intre ele, formand arcada marginala, descrisa de Drummond, paralela cu intreg cadrul colic, din care iau
nastere vasele drepte, care patrund in peretele colic, primordiale ca importanta in chirurgia colonului. in mezocolonul transvers, intre ramura stanga a arterei colice medii si ramura dreapta sau ascendenta a arterei colice stangi se formeaza arcada descrisa de Haller-Riolan, ea fiind deci o anastomoza intermezenterica. in mezosigmoid se realizeaza o anastomoza intre ramura descendenta a arterei sigmoidiene inferioare (artera sigmoidea ima) si ramura terminala a arterei mezenterice inferioare (artera rectala superioara), anastomoza numita clasic punctul critic Sudeck (.
1).
Venele insotesc arterele omonime, fiind in final afluenti ai venelor mezenterica superioara si mezenterica inferioara, care participa impreuna cu vena splenica la formarea venei porte (. 2).
Limfaticele. Limfa dreneaza din plexurile din peretele colic in plexul subseros, apoi intr-un releu format de ganglionii (gg) epiploici, continuandu-se aproximativ succesiv cu gg. paracolici, gg. mezocolici, gg. intermediari si, in final, gg. mezenterici superiori, respectiv gg. mezenterici inferiori (. 3).
Nervii colonului
Inervatia autonoma a colonului este asigurata de
fibrele eferente simpatice si parasimpatice.
Fibrele autonome preganglionare ajung la plexul celiac, mezenteric superior, mezenteric inferior, de la simpaticul toracic T5-T11/12. Fibrele postganglio-nare simpatice, dupa sinapsa cu un neuron in unul din plexurile amintite, ajung la
colon prin plexurile periarteriale.
Fibrele eferente parasimpatice apartin vagului, ajungand prin trunchiul vagal anterior si posterior in plexul celiac.
Plexurile autonome, din peretele intestinal, sunt in numar de trei: subseros, mienteric, submucos.
Fibrele parasimpatice sunt excitomotorii si se-cretoare, iar cele simpatice au actiune inversa.
Fibrele aferente, senzitive au protoneuronii in gg. spinali T10-T11, ajungand prin ramurile comunicante si lantul simpatic latero-vertebral in plexurile autonome, de unde, cu arterele, ajung la receptorii din peretele colonului (multe la corpusculii ter-Pacini din mezouri si peritoneu).
