Cecul
Cecul este prima portiune a
intestinului gros, situat sub ul orizontal care trece prin deschiderea ileonului in intestinul gros, in fosa iliaca dreapta. Are o lungime medie de 6 cm, largimea de 7 cm si volum de 200-400 ml.
Asezare. Raporturi. Prin procesul de "descenssus\", cecul isi castiga pozia definiti, iar prin coales-centa mezoului colonului ascendent se formeaza fascia Toldt.
. Putem vorbi despre cec in pozitie inalta sau cec in pozitie pelvina in functie de pozitia superioara sau inferioara fata de creasta iliaca dreapta, aceste situatii datorandu-se lipsei sau excesului de migrare a cecului.
. Cecul este mobil cand portiunea terminala a mezenterului ajunge pana in unghiul ileocecal, fiind mai scurt, sau poate fi fix cand mezenterul este scurt si peritoneul se reflecta mai jos, de pe cec pe peretele posterior.
. Peretele anterior al cecului, in pozitie normala vine in raport cu peretele anterior al abdomenului. Peretele posterior vine in raport cu muschiul (m.) iliac si m. psoas prin intermediul peritoneului posterior, tesutul subperitoneal (prin care trece nervul (n.) femural) si fascia acestor muschi. Peretele lateral vine in raport cu m. iliac si cu jumatatea laterala a ligamentului inghinal. Peretele medial, cu originea celor trei tenii si cea a apendicelui, vine in raport cu m. psoas in lungul caruia se afla sele iliace externe, cu ansele intestinale ileale. Inferior are raporturi cu unghiul format de peretele abdominal anterior si fosa iliaca dreapta sau viscerele pelvine si ansele ileale, cand acesta este in pozitie pelvina.
. Foita dreapta a mezenterului la nivelul unghiului ileocolic intalnind sele cecale anterioare, formeaza plica cecala sculara, posterior de ea aflandu-se recesul ileocecal superior. Foita stanga a mezenterului formeaza plica ileocecala, care ajunge pana la apendice, unde ia numele de me-zou apendicular, in interiorul ei fiind cuprinse sele apendiculare. Plica ileocecala formeaza peretele posterior al recesului ileocecal inferior, marginit anterior de o plica peritoneala ileoapendiculara, in care este cuprinsa o ramura recurenta ileala din artera (a) apendiculara si un fascicul muscular ce merge dela baza apendicelui la marginea libera a ileonului. Posterior si la dreapta de cec se afla recesul retrocecal. Pe partea externa a cecului se afla plici peritoneale, ce corespund plicilor semilu-nare ale colonului, numite plici cecale.
Val ileocecala Bauhin
Este alcatuita dintr-o labie sau
buza superioara mai mare si alta inferioara acoperita de prima. Ele circumscriu ostiul ileocecal, prin care ileonul se deschide in intestinul gros. Cele doua buze se unesc, formand o comisura de la care pleaca fraurile lvei ileocecale, anterior si posterior.
Structura lvei ileocecale este formata din mucoasa, submucoasa si
fibre musculare. Fibrele musculare provin din musculatura circulara a ileonului si cecului, care spre marginea libera a lvei formeaza un sfincter, descris de Keith. intre aceste fibre circulare se ingineaza fibre longitudinale. Prin structura sa l ileocecala permite trecerea continului intestinal intr-un singur sens, din ileon in cec.
Apendicele vermiform
Organ diverticular, rudimentar, anexat cecului, de forma cilindrica si o lungime ce riaza intre 2 si 20 am. Se deschide pe fata postero-mediala, in cec, la o distanta de 2-3 cm de l ileocecala, la unirea celor 3 tenii cecale.
Situatia topografica a apendicelui prezinta un grad mare de riabilitate in cursul dezvoltarii el regreseaza si totodata urmeaza schimbarilor de pozitie a cecului. Apendicele poate avea pozitie: subcecala sau infantila, pelvina, retrocecala, prece-cala, latero-cecala, retroileala sau mezoceliaca.
Mezoapendicele provine din foita stanga a mezenterului, legand apendicele de cec si de ileon. Are forma triunghiulara si prin marginea lui libera trec artera si vena apendiculara limfaticele si nervii apendicelui. Cand prezinta mezou apendicele este mobil, iar cand acesta lipseste, ca in pozitia retrocecala, apendicele este fix. La femei cand mezoapendicele este lung, deseori se obser o plica peritoneala, care il continua si care ajunge la marginea superioara a ligamentului lat (ligament apen-diculo-orian).
Raporturile apendicului sunt similare cu ale cecului.
Structura apendicelui se aseamana cu cea a restului tubului digestiv, cu unele caracteristici: tunica seroasa - din foitele mezoapendicelui, tunica musculara - diferita de cec si colon, prezinta un strat uniform distribuit de fibre longitudinale (fara tenii), sub care se afla stratul muscular circular mai gros ca precedentul, tunica submucoasa - contine se de sange si numerosi foliculi limfatici, dar nu prezinta plexul submucos, tunica mucoasa - formata dintr-un epiteliu prismatic sau columnar, uni-stratificat si mai sarac in glande, care patrund profund prin tesutul limfoid. Fiind bogat in foliculi limfatici, apendicele este considerat din punct de vedere functional un organ limfoid, numit si "amig-dala intestinului\" (1).
Vascularizatia cecului si apendicelui
Arterele care scularizeaza cecul si apendicele sunt ramuri ale arterei ileocolice, ramura dreapta a arterei mezenterice superioare, care ajungand in regiunea ileocecala da mai multe ramuri: ramura recurenia ileala, artera cecala anterioara, artera cecala posterioara si artera apendiculara, care in traiectul ei spre rful apendicelui da 3-5 ramuri apendiculare.
Venele cecului si apendicelui corespund arterelor, fiind afluenti ai venei ileocolice si prin aceasta ai venei mezenterice superioare.
Limfaticele cecului si apendicelui provin din reteaua mucoasa si submucoasa, aduna se din reteaua subseroasa, mergand cu sele cecale in ganglionii cecali anteriori, respectiv posteriori, iar mai departe in ganglionii mezenterici superiori, duodeno-pancreatici, trunchiul celiac si cisterna chyli.
Nervii. Fibre nervoase autonome efectoare provin din nervul g si din simpatic, prin nervii s-hnici si plexul celiac. Fibrele receptoare patrund in madu prin radacinile posterioare L1-T10.
