Macroscopic se disting doua forme:
. sclero-atrofica: apendicele este atrofiat, dur, uneori subtiat ca o coarda de culoare alba sidefie, cu epiteliu mucos si lumenul redus sau chiar disparut. Uneori apendicele este mascat de un mezo-apendice ingrosat, cu tesut grasos abundent. Microscopic se vizualizeaza disparitia foliculilor limfatici;
. sclero-hipertrofica: apendicele este ingrosat, mucoasa de aspect mamelonar, prin hipertrofia foliculilor limfoizi.In ambele forme se gasesc, in perete, mici neurinoame amielinice si modificari axonale cu hiperinervatia mucoasei (16).
Procesul de limfangita regionala determina leziuni retractile ale epiploonului si mezenterului. Se formeaza aderente intre organele vecine si apen-dic. Valuri membranoase Jackson si bride invelesc cecul, ileonul terminal, apendicele. in fosa iliaca dreapta sunt leziuni de "peritonita adeziva perice-cala\". Astfel se realizeaza cudari, obliterari si fixari ale apendicelui in diferite pozitii ale apendicelui.
Pe calea multiplelor conexiuni limfatice cu ganglionii retroduodenali sau pelvini, infectia si infla-matia difuzeaza de la apendice la distanta si determina periduodenite, pericolecistite, perianexite.
Simptomatologie
Diagnosticul de apendicita cronica este de fapt rezultatul excluderii altor afectiuni la un bolnav cu acuze abdominale. Semnele subiective nu sunt proprii apendicitei cronice. Exista descrise diverse forme clinice foarte diferite de apendicita cronica, in functie de simptomele dominante:
. forme digestive: gastralgica, colecistopata, colica;
. forme extradigestive:
a. mai ales cu aspect de infectie urinara;
b. claudicanta cu
tulburari de statica si de mers, mai ales la copil;
c. psihogene cu simptome predominant psihice;
d. anexiala.
Sindromul dureros sub forma unei presiuni sau
intepaturi este localizat de obicei in fosa iliaca dreapta, mai rar epigastric, subhepatic periombili-cal, pelvin sau paravertebral.
Se insoteste de sindrom dispeptic postprandial, scaderea apetitului, uneori insomnii, ameteli, lipo-timii, tulburari nervoase.
Examenul obiectiv poate constata:
. sensibilitate dureroasa la palparea punctelor apendiculare;
. manevra psoasului (W. Jaworski, medic polonez 1849-l924), in care palpam fosa iliaca dreapta in timp ce bolnal, in decubit dorsal, ridica membrul inferior drept intins, determina
durere in apendicita cronica;
. semnul Binet: la percutia cecului se constata uneori un timpanism exagerat;
. manevra Rovsing pozitiva, (Rovsing Nils -chirurg danez din Copenhaga, 1862-l927);
. tuseul rectal si vaginal sunt utile pentru diagnostic.
Examenul
radiologie baritat prin procedeul Czepa (administrarea de sulfat de bariu si sulfat de magneziu) permite vizualizarea apendicelui. Nu furnizeaza insa date certe de suferinta apendiculara cronica. Lipsa de injectare, cudare, umplerea neomogena, lumenul neregulat, filiform sau staza la nivelul apendicelui nu mai sunt considerate ca semne caracteristice apendicitei cronice. Mai importanta ar fi durerea provocata bolnalui la compresiunea regiunii ceco-apendiculara sub ecran. Staza si brasajul substantei baritate in
duoden si ultima ansa ileala nu se mai considera actualmente semne indirecte de apendicita cronica.
