Diagnostic
Diagnosticul colangitei primitive scleroase nu este dificil. Exista un sindrom de inflamatie mezen-chimala suficient de exprimat, citoliza hepatica este in general modesta, loul biochimic fiind dominat de sindromul de retentie biliara cu icter progresiv. Daca pacientul se incadreaza in criteriile lui Myers, iar colangiografia retrograda endoscopica demonstreaza ingustarea cailor biliare, ecarea acestui diagnostic devine obligatorie. Testele imune, cercetarea antigenelor si anticorpilor antificat, antimito-condriali, antifibra muschi-neted, cat si
punctia biopsie hepatica r intregi diagnosticul si ii r conferi certitudinea. in ceea ce priveste exprimarea imagistica, ecografia are valoare pur orientativa, demonstrand absenta calculilor si lipsa dilatatiilor cailor biliare intra si extrahepatice. Esentiale sunt datele oferite de colangiografia retrograda endoscopica. Aceasta demonstreaza libertatea axului biliar principal care are insa un aspect gracil, "ftizie\", cu lumen noil ingustat. in ceea ce priveste harta biliara intrahepatica, aceasta se remarca prin aspectul de "copac uscat\", nefiind injectate si ramurile de grad 2-3.
Tratament
Tratamentul colangitei scleroase primitive ofera satisfactii modeste. D. Burlui si colab. (2, 3) au documentat existenta unei corelatii stranse intre
hepatitele colestatice prelungite si colangita scleroasa primitiva. Astfel, trasaturile comune ale acestor afectiuni pot fi sintetizate astfel:
- leziunile hepatice sunt frecvent asociate cu interesarea cailor biliare intra si extrahepatice si cu participarea inflamatorie-displazica a regiunii oddiene;
- dupa sfincterotomie asistam la o remisiune completa si persistenta a icterului, cat si la o ameliorare, uneori pana la normalizare, a functionalitatii hepatice.
Astfel, nu se poate face o diferentiere neta intre colangita scleroasa primitiva si
hepatita colestatica cu icter prelungit peste 3 luni, in ceea ce priveste patogenia, aspectul histologic si elutia lor. Pare a fi una si aceiasi afectiune, surprinsa in stadii elutive diferite, de cele mai multe ori secventa fiind -hepatita - colangita scleroasa.
Primele incercari de tratament au avut ca cheie de bolta corticoterapia. Raspunsul sindromului ic-teric a fost minim si pasager, remarcandu-se totodata o accelerare a procesului fibropar, atat intra cat si extrahepatic. Sperantele puse in medicatia imunosupresoare (Imuran) s-au dovedit nerealiste, rezultatele fiind la fel de modeste ca si in cazul corticoterapiei. Chirurgia a incercat si ea sa ofere solutii terapeutice acestor cazuri. S-a utilizat initial colecistostomia izolata. S-a constatat faptul ca la acesti bolnavi se obtinea remisiunea icterului atat timp cat se mentinea drenajul biliar extern. Ulterior, colecistostomia s-a asociat cu neurectomia peri-artera hepatica (Mallet Guy, citat de 12), o veriila simpatectomie arteriala, ultimul procedeu fiind folosit si izolat de promotorul ei in tratamentul icterelor colestatice prelungite. Rezultatele au fost similare: decolorarea completa sau partiala, dar cu efect temporar. in 1981, D. Burlui si colab. (3) si-au publicat experienta privind 55 de pacienti cu icter colestatic prelungit (hepatite colestatice si/sau colangite scleroase primitive) la care tratamentul a constat in sfincterotomie oddiana. S-a constatat ca icterul se remite constant si definitiv dupa sfincterotomie, aceasta remisiune mentinandu-se si dupa suprimarea tubului de drenaj coledocian, daca s-a folosit drenajul biliar extern. Evident ca aceasta metoda nu ofera satisfactii la pacientii care se afla in stadiul de
ciroza biliara secundara. Sfinctero-tomia oddiana se poate astazi practica, in astfel de situatii, pe cale endoscopica, mult mai farabila pentru pacient. in fine, in ultimii ani transtul hepatic se constituie ca solutie de ultima instanta pentru tratamentul acestei afectiuni. Aprecierea rezultatelor este prematura.
