PATOGENIA TULBURARILOR MADUVEI OSOASE
Organizarea medulara a celulelor
stern asigura o capacitate de productie excedentara, capabila sa raspunda nevoilor crescute de elemente celulare sanguine determinate de situatii de stress in tot cursul vietii. Cu toate acestea, starile patologice ale maduvei osoase pot sa duca la o hematopoieza patologica. Cele doua manifestari majore ale tulburarilor celulelor hematopoietice stern sunt aplazia, citopenia uneia sau mai multor linii celulare ( modulul 110), sau neoplazia- expansiunea clonala a uneia sau mai multor linii celulare ( modulele 111-l14). Aplazia poate fi policlonala, asa cum se intampla in cazul in care sistemul imun suprima, sau o toxina omoara, celulele stern (suse), sau clonala, cum este cazul hemoglobinuriei paroxistice nocturne, cand o clona anormala interfereaza celulele stern normale. Neoplazia are totdeauna o origine clonala, efectele genetice acumulandu-se in timp in precursorii unei singure celule ( ura 105-l). Spectrul alterarilor genetice,Impreuna cu linia si stadiul de diferentiere al precursorilor neoplazici influenteaza manifestarile clinice ale bolii hematologice maligne. Astfel, promielocitele normale au granulatii ce contin pro-coagulanti, tulburarile de coagulare fiind o caracteristica majora a leucemiei acute promielocitare. Leziunile genetice specifice pot duce la blocarea diferentierii, la crestere autonoma sau dereglata, la un turnover deficient, sau la apoptoza.
Natura clonala a bolilor hematologice maligne are rareori nevoie sa fie demonstrata. Unele infiltrate celulare pot fi asemanatoare neoplaziilor, dar la analiza genetica se dovedesc a fi policlonale. Neoplasmele contin adesea translocatii cromozo-miale caracteristice, ce pot fi detectate prin examen citogenetic ( modulul 66). in afara de aceasta, amplificarea unor anumite gene prin reactia in lant a polimerazei poate permite detectarea unor translocatii clonale care nu sunt vizibile la examenul citogenetic si care permit identificarea reanjarii clonale a genelor pentru imunoglobuline sau a genelor pentru receptorii limfocitelor T, ajutand la definirea liniei tumorale. Aceste date se folosesc in clinica cel mai adesea pentru eluarea bolii reziduale dupa tratament.
