Transtul de madu osoasa allogenic este de obicei rezert persoanelor sub 60 de ani. La pacientii mai rstnici rezultatele sunt mai slabe din cauza numarului mai mare de complicatii asociate cu boala grefa-contra-gazda (GCG) la aceasta populatie. Cu toate acestea, starea de sanatate generala a pacientului este de asemenea importanta, si multe grupuri care efectueaza transturi iau decizia de transt mai curand pe baza rstei fiziologice a pacientului, decat pe baza rstei cronologice.In cazul pacientilor care nu au un frate geaman, cea mai buna alegere pentru un transt de madu osoasa allogenic o reprezinta o ruda HLA-compatibila. Genele pentru antigenele HLA se gasesc pe cromozomul 6. Ne-am putea astepta ca tipul HLA sa se conformeze regulilor geneticii mendeliene, si anume ca orice pereche de frati are o sansa din patru de a avea acelasi tip HLA. Cu exceptia unei sanse dintr-o suta de crossover (un schimb de material genetic care are loc intre cromozomi in cursul fazei de meioza), asa si stau lucrurile, aceasta constituind baza tipajului familial al HLA. Din cauza dimensiunilor relativ reduse ale familiilor americane, doar aproximativ 30% dintre americani au un frate HLA-identic. Formula pentru calculul sansei ca o persoana data sa aiba un frate HLA-compatibil este 1 - (0,75)n unde n indica numarul de frati potential donatori.In cazul pacientilor care pot beneficia de transt de madu osoasa allogenic, dar nu au un donator HLA-compatibil, exista doua solutii posibile: identificarea unei persoane neinrudite dar care este apropiata din punct de vedere al compatibilitatii in sistemul HLA, doritoare sa doneze madu osoasa sau sange periferic, sau folosirea maduvei osoase de la un donator inrudit care insa nu este perfect compatibil. Numarul extrem de mare de fenotipuri HLA posibile (teoretic, acest numar este mai mare decat populatia mondiala) face cautarea unui donator neinrudit foarte dificila. Din fericire, la pacientii cu un fond genetic asemanator, anumite fenotipuri HLA apar mai frecvent decat ne-am putea astepta pe baza geneticii populationale randomizate.
Astfel, in cazul unei persoane cu ascendenta europeana, se estimeaza ca un registru de 200.000 de donatori potentiali,
tot de origine europeana, ar oferi o sansa de 40-50% pentru un donator HLA-compatibil. Astfel a luat fiinta National Marrow Donor Program, cu scopul de a facilita cautarea de donatori neinruditi in Statele Unite. Din cauza lipsei de precizie a studiilor traditionale de serologie, s-a adoptat pe scara larga tiparea in sistemul HLA la nivel molecular pentru identificarea donatorilor neinruditi HLA-compatibili.
Transtul de madu osoasa de la donatori neinruditi a devenit o metoda de tratament larg aplicata. Desi rezultatele raman oarecum inferioare celor obtinute prin folosirea donatorilor HLA-compatibili inruditi, perspectivele acestui tratament s-au imbunatatit pe masura ce tehnicile de tratare a bolii GCG si a respingerii grefei au devenit mai sofisticate ( mai jos).
O abordare alternati consta in identificarea unei rude care impartaseste majoritatea, desi nu toate, antigenele HLA ale pacientului. Se poate realiza un transt cu succes al maduvei unor astfel de donatori, dar riscul de boala GCG creste odata cu nivelul de neconcordanta (mismatch). Supravietuirea pe termen lung pentru primitorii unui transt de madu cu un antigen incompatibil este aproximativ similara cu cea a primitorilor unui transt cu madu HLA-identica. Exista un numar ce mai mare de decese ca urmare a bolii GCG, dar un numar mai mic de recidive tumorale, deoarece madu partial-compatibila are un efect grefa-contra-tumora mai puternic. Totusi, daca incompatibilitatea este mai mare decat o gena, se constata complicatii mai grave, iar rezultatele se deterioreaza substantial cand se transteaza madu cu incompatibilitate de doua sau trei gene.
Odata donatorul identificat, incepe procedura de transt. Aceasta consta in trei faze: pregatirea pentru transt, transtul, si tratamentul dupa transt.
