Transtul autolog al maduvei osoase presupune folosirea celulelor suse hematopoietice ale pacientului pentru resilirea functiilor celulare hematopoietice, dupa administrarea chimio-terapiei cu doze mari si/sau radioterapiei. Celulele suse reintroduse pot sa provina din maduva pacientului sau din sangele periferic. in cazul in care se foloseste cea de-a doua sursa, procedeul se numeste transt de celule
stern periferice, in general, inainte de colectarea celulelor stern periferice, se proaca o crestere a numarului acestora prin chimioterapie si administrare de factori de stimulare a cresterii coloniilor (CSF), in special factorul de stimulare al cresterii coloniilor granulocitare (G-CSF). Aceasta manipulare are drept rezultat eliberarea de celule stern din maduva in sangele periferic.
Transtul de maduva osoasa autologa se deosebeste in mai multe feluri de cel de maduva allogenica. Desi multe din complicatii sunt similare cu cele observate in transtul medular allogenic, incidenta acestora este, de obicei, mai mica si nu exista complicatii legate de boala GCG. Problemele clinice precoce sunt datorate in special toxicitatii regimului terapeutic aplicat in vederea pregatirii pentru transt. Pneumonita interstitiala se poate manifesta in 10-l5% din cazuri, dar este mai curand idiopatica, decat prin CMV. in plus, recuperarea hematopoietica este adesea mai rapida decat in transturile allogenice (recuperare granluocitara in 8-l4 zile si recuperare plachetara in 14-21 de zile). in transtul de maduva autologa, factorii de stimulare sunt folositi practic in toate cazurile. Din cauza acestui profil de toxicitate mai farabil, transtul de maduva autolog se poate folosi fara riscuri la pacientii mai varstnici.
Transtul de celule stern autologe se practica din ce in ce mai frecvent in ambulator. Pacientii sunt tratati profilactic cu antibiotice si sunt examinati zilnic de medic in clinica. Aparitia unei febre asociate neutropeniei sau a unei infectii manifeste determina internarea.
O preocupare specifica legata de transtul autolog este prezenta posibila a celulelor tumorale, contaminante in grefa. Pentru a debarasa grefa de celule tumorale s-au folosit diferite metode, inclusiv indepartarea celulelor tumorale cu
anticorpi plus complement, o imunotoxina, si incubarea maduvei cu agenti chimioterapeutici. S-au folosit, de asemenea, metode de selectare pozitiva pentru a imbogati grefa cu celule stern CD34+. S-a mai observat ca procedeul de congelare a maduvei si decongelarea ei in vederea administrarii la pacient omoara in mod preferential celulele tumorale. in ciuda acestor eforturi, exista prea putine date, in sensul ca aceste tehnici influenteaza supravietuirea fara semne de boala. Atunci cand se produc recaderi, acestea apar, in general, la nivelul vechilor localizari ale bolii, mai curand decat sub forma unor diseminari largi, asa cum ne-am putea astepta, ca urmare a distributiei hemato-gene. Cu toate acestea, trei elemente vin in sprijinul ipotezei ca grefa poate fi o sursa de celule tumorale. Analiza retrospectiva a aratat ca eliminarea celulelor tumorale din grefa duce la scaderea numarului recaderilor la pacientii cu
leucemie mieloida si limfom malign. Daca se pot cultiva celule tumorale din maduva histologic negativa a pacientilor cu limfom, leucemie sau cancer de san, acei pacienti au o rata mai mare de recaderi, decat cei cu culturi negative. in fine, incercarile initiale de a introduce markeri genetici in celulele stern (contaminate cu celule tumorale) in vitro si de a urmari aceste celule in vi, sugereaza ca unii pacienti fac recaderi cu celule din grefa. Cu toate acestea, tehnicile de purjare nu sunt, in general, folosite.
